Alex Dima

Dacă unii se pregătesc ani de zile pentru a ajunge în presă, eu am nimerit din întămplare, în cateva minute. La început m-am temut. Era o lume nouă, habar nu aveam ce înseamnă şi cum ar trebui să arate o ştire. Mi s-a explicat atunci ca în televiziune e ca în muzică: dacă nu ai ureche, poţi să studiezi cât vrei. Am furat meseria aşa cum m-am priceput mai bine şi, acum, am pretenţia că nu am doar ureche muzicală, ci mă pricep şi la cântat. Mi-a fost incredinţat, însă, un instrument destul de dificil: Politica, unde dacă ai greşit o notă toată orchestra are de suferit şi rişti să nu mai urci niciodată pe scenă. Ai de-a face cu oamenii importanţi, scorţoşi, dificili, care au lumea, din fericire doar pentru o perioadă, la picioare. Dincolo de aceste aparenţe, se ascund personaje care l-ar lăsa fără cuvinte şi pe nenea Caragiale. E bine, însă, sa lucrezi cu materialul clientului, aşa că am trecut la treabă şi de multe ori am prezentat clasa politică în toată golicunea ei: oameni nepregătiţi, slabi şi neputincioşi în decizii. De toate astea am făcut haz de necaz. Cred că aşa se împlineşte unul dintre motivele pentru care am ajuns în televiziune. Să-i arăt alegătorului pe cine a votat pentru a fi mai atent data viitoare. Planuri am multe. Unele se vor vedea la televizor într-o zi, altele rămân doar planuri, spre exmplu să-i montez un microfon preşedintelui Băsescu la o întâlnire a CSAT sau la o discuţie cu doamna Udrea. D-aia rămân doar planuri. M-am născut în anul de graţie 1976, pe 19 a 11-a, puţin după miezul nopţii, stricându-le astfel somnul doctorilor de la gardă. M-am născut repede şi imediat am început să mă gândesc la chestiuni de politică globală, după care am început să merg, să vorbesc, prost pentru început- nu că acum m-aş descurca mai bine- dar asta e! Am copilărit pe dealurile de la Pietroasele unde se spune că bebeluşii sunt înţărcaţi cu vin pentru a avea o viaţă fericită. Am mai crescut şi ai mei, pentru a scăpa de mine, m-au dat la şcoală. Generală, pentru început, după care am intrat la liceu. Am făcut şi facultate şi postuniversitară. Cu aşa studii am ajuns, la început de mileniu, profesor. Tare mult mi-a plăcut, dar din motive pentru care profesorii ies foarte des la proteste am părăsit învăţământul. Aşa am ajuns la o selecţie pentru reporteri, la Realitatea TV. După un an de "prigoană" am fost racolat de ProTv. Şi, iată-mă aici!