Sunt multe crime care au șocat America de-a lungul anilor, însă cea a lui Kitty Genovese, violată și ucisă în plină stradă în martie 1964, a devenit un simbol al indiferenței umane și al fenomenului de „efectul spectatorului” – Bystander. Termenul a fost introdus de psihologii Bibb Latane și John Darley, iar „efectul de spectator” apare atunci când prezența altor persoane descurajează un individ să intervină într-o situație de urgență. Mai exact, cu cât numărul trecătorilor este mai mare, cu atât este mai puțin probabil ca unul dintre ei să ofere ajutor unei persoane aflate în dificultate.
Povestea lui Catherine "Kitty" Susan Genovese a avut un final tragic și un impact major asupra modului în care înțelegem comportamentele umane în situații de urgență.
Kitty avea 28 de ani, locuia în cartierul Kew Gardens din New York și lucra ca manager la un bar din Queens, scrie People. În 13 martie 1964, în jurul orei 3:15 dimineața, în timp ce se întorcea acasă de la serviciu, tânăra a fost atacată în fața clădirii în care locuia. Un bărbat pe nume Winston Moseley a urmărit-o și a atacat-o, iar ea a strigat după ajutor.
Mai multe persoane din apropiere au auzit țipetele ei disperate, dar conform rapoartelor din presă, niciunul dintre martori nu a intervenit sau nu a alertat autoritățile. Nimeni nu a sunat la secțiile lor locale de poliție, iar 911 nu exista la acea vreme.
Primele rapoarte afirmau că 38 de persoane au văzut-o pe Kitty Genovese fiind atacată și nu au făcut nimic. S-a dovedit ulterior că au existat mult mai puțini martori, iar ajutorul a venit mult prea târziu.
După ce și-a parcat mașina, Kitty s-a îndreptat pe jos către apartament. L-a observat pe Moseley și a început să alerge, a relatat ulterior The New York Times. El a ajuns-o din urmă și a înjunghiat-o pe trotuar cu un cuțit de vânătoare.
Martorul Robert Mozer a spus că a auzit-o pe Kitty strigând după ajutor și că a strigat de la fereastra apartamentului său. El a declarat că l-a văzut pe Moseley fugind „ca un iepure speriat”, după care s-a întors în pat, presupunând că incidentul s-a încheiat.
Din păcate, Moseley s-a întors la locul faptei după ce și-a mutat mașina din fața clădirii în care locuia Kitty. El a găsit-o pe tânără întinsă pe un hol din spatele blocului, zvârcolindu-se de durere și strigând după ajutor. A mai înjunghiat-o de 12 ori și a violat-o înainte de a fugi.
În urma atacului, victimei i s-a acordat ajutor mult prea târziu, iar tânăra a decedat în drum spre spital din cauza rănilor suferite. Ea a fost găsită într-o baltă de sânge de o prietenă care locuia în blocul ei. Aceasta a ținut-o în brațe până la sosirea ambulanței.
Tragedia a apărut în presa din întreaga țară și a stârnit dezbateri aprinse despre felul în care oamenii reacționează în fața suferinței altora. Potrivit psihologilor, atunci când oamenii sunt martori la o situație de urgență sunt șanse mici să intervină și asta pentru că fiecare presupune că altcineva va face acest lucru. Fenomenul Bystander reduce responsabilitatea fiecărui individ și îi scade motivația de a interveni.
Charles Skoller, fostul procuror adjunct care l-a acuzat pe Moseley, a declarat că este posibil ca până la 38 de persoane să fi auzit țipete, dar să nu fi putut vedea sau descifra de unde veneau.
În septembrie 2020, The New York Times a revenit cu noi date din ancheta de la acea vreme și a afirmat că niciun martor nu a văzut crima în întregime și că unii dintre cei care au auzit-o au crezut că a fost doar o „încăierare între bețivi sau o ceartă între îndrăgostiți”.
Potrivit People, trei ani mai târziu, uciderea lui Kitty și consecințele acesteia au inspirat crearea sistemului de apeluri de urgență 911. Numărul a intrat în uz la nivel național în februarie 1968. Astăzi, 9-1-1 sau 911 este numărul de urgență în Statele Unite ale Americii, Canada și Argentina. 112 este numărul de urgență unic pentru toate țările membre ale Uniunii Europene, precum și pentru alte țări din Europa. Acesta poate fi apelat pentru a solicita ajutor de la pompieri, poliție sau ambulanță.
După ce modul brutal în care a fost ucisă Kitty Genovese a ținut prima pagină a ziarelor din SUA, fratele acesteia, Bill Genovese, a declarat pentru People că el și membrii familiei sale au evitat să afle detalii despre cum s-a tragicul eveniment. Când Winston Moseley a fost condamnat pentru crimă de gradul întâi și condamnat la moarte în iulie 1964, familia lui Kitty nu a putut suporta să meargă la proces.
Winston Moseley a fost un violator și criminal în serie. Acesta a fost prins la cinci zile după moartea lui Kitty în timp ce spărgea o altă proprietate și a mărturisit crima. Pe lângă faptul că a recunoscut că a ucis-o pe Kitty, Moseley a dezvăluit că le-a ucis și violat pe Barbara Kralik, în vârstă de 15 ani, și pe Annie Mae Johnson, în vârstă de 24 de ani.
El nu a fost niciodată judecat pentru crimele lui Kralik și Johnson, dar se pare că știa detalii pe care numai ucigașii lor le-ar fi putut ști despre aceste cazuri. Moseley a fost găsit vinovat de crimă de gradul întâi și condamnat inițial la moarte, însă sentința a fost modificată ulterior la închisoare pe viață în urma unui apel din 1967.
În 1968, Moseley a fost spitalizat în Buffalo, New York, după ce s-a mutilat în închisoare. El a evadat din spital după ce a furat arma unui agent de securitate, a luat cinci persoane ostatice și a violat o femeie înainte ca FBI-ul să-l prindă. El a primit alte două sentințe de 15 ani de închisoare, pe lângă condamnarea pe viață.
În timpul detenției, Moseley a obținut o diplomă în sociologie, iar 1977 a scris un eseu în The New York Times în care își exprima regretul pentru uciderea lui Kitty.
„Acum mai bine de un deceniu, am comis o crimă pe care o regret sincer. Nimeni nu ar trebui să o ucidă și nimic nu justifica asta. (…) Am fost închis mulți ani și mi-am dorit de atâtea ori să o pot readuce la viață pe Kitty Genovese, înapoi la familia și prietenii ei”, a scris el.
Moseley a murit la vârsta de 81 de ani în 4 aprilie 2016. El a ispășit aproape 52 de ani de închisoare la Clinton Correctional Facility din Dannemora, New York.
Bill Genovese s-a înrolat în armată la vârsta de 19 ani, parțial inspirat de datoria pe care o simțea de a-i ajuta pe ceilalți, deoarece credea că nimeni nu i-a ajutat sora. El și-a pierdut ambele picioare în luptă.
El și restul familiei Genovese nu au participat la procesul lui Moseley, iar mama lor a suferit un atac cerebral la un an după crimă.
„În familia noastră am stat practic departe de orice publicitate, de orice anchetă, pentru că mama a fost foarte afectată de acest lucru”, a declarat Bill pentru People în ianuarie 2017.
După ce mama lor a murit în 1992, Bill a început să investigheze crima surorii sale. El și-a relatat eforturile în documentarul The Witness (Martorul), în care a intervievat mai mulți martori din seara uciderii lui Kitty și a găsit consolare știind că ea nu a fost singură când a murit.
Foto: Profimedia Images
CITEȘTE ȘI: