INTERVIU Dr. Mihai Craiu, cele mai importante reguli pentru sănătatea și dezvoltarea armonioasă a copilului: ”Un copil nu este un adult în miniatură!”
Dr. Mihai Craiu ne spune care sunt cele mai importante reguli pentru sănătatea și dezvoltarea armonioasă a copilului nostru, dar vine și cu detalii despre cea mai nouă carte a sa.
Cum s-a născut cea mai recentă carte scrisă de dumneavoastră? Și de ce ar trebui ca fiecare părinte să o aibă acasă?
“Gestația" Cărții Sănătății Copilului Tău a fost una lungă, aproape la fel de lungă precum sarcina la ... elefanți. Ideea este mai veche, primii "germeni" apărând odată cu activitatea inițială desfășurată în cadrul procesului educațional din "Spitalul Virtual pentru Copii".
Mai multe persoane care urmăreau SVC au sugerat în postările lor că ar fi necesară o carte nouă pentru părinți, deoarece acelea care existau la acea vreme (aș cita aici doar excepionala lucrare a soților Căpraru, "Mama și Copilul", care a fost cartea de căpătâi, atunci când erau copii mici, părinții pacienților mei de astăzi) sunt deja depășite.
Am avut inițial rețineri, deoarece comunicarea actuală, transformată de pandemia COVID-19, cu universul de emoții care s-a așezat asupra interacțiunii medic-pacient, este una specială. Un fel de terra incognita...
Așa cum notau cartografii europeni din Evul Mediu zonele neexplorate din Africa sau Asia cu sintagma "Hic sunt leones" (aici se află leii), așa am resimțit noua emoție de comunicare în era rețelelor sociale și a diverselor instrumente de tip LLM, cum ar fi ChatGPT. Adică am stat pe gânduri: oare voi putea să mă ridic la înălțimea maeștilor mei (am avut privilegiul să lucrez cu legendarii soți Ciofu - dna dr. Carmen Ciofu și cu domnul Profesor Eugen Pascal Ciofu - în etapele inițiale ale formării mele profesionale) sau voi da gres încercând să construiesc o carte pentru părinți și medici deopotrivă, o carte despre așteptări și comunicare, o carte în noul limbaj codat, în "pacientreză" (cum spune o prietenă, dna dr. Sandra Alexiu)?!?
Când mi-am făcut suficient curaj, am început, alături de Alexandru Panait (îi transmit lui Alexandru nețărmurită mea admirație pentru "muntele" de răbdare pe care l-a avut în multe luni cât am colaborat) să înregistrăm împreună răspunsuri la întrebările părinților, întrebari adunate din diverse grupuri de comunicare on-line de către experții Bookzone.
Apoi au urmat și mai multe luni de lucru pe text, căci una este când povestești și alta este în scris… Da, a fost multă muncă! Iar în spatele acesteia există o echipă întreagă, invizibilă, de la Bookzone.
Ar trebui să o aibă un părinte, sau un bunic, acasă, pentru că ea este o privire pe gaura cheii asupra unor posibile incidente pe frumosul și ineditul drum al copilăriei.
Fără detalii excesive, fără un limbaj foarte "codat", fără soluții miraculoase, cartea aduce câteva elemente practice, provenite din studii științifice, nu din opinii personale, precum și referințele către sursa din care s-au obținut respectivele informații.
Cartea se referă strict la anii copilăriei mici, până la saltul de creștere prepubertar și nu abordează complexul univers al adolescenței și adultului tânăr.
Care este cea mai mare provocare a unui medic pediatru, azi?
Ar trebui spus că există multe provocări pentru un pediatru, în România, în zilele noastre. Dar cred că cea mai mare este discrepanța semnificativă între realitățile medicale din țara noastră și așteptările părinților români.
Nu vorbesc despre așteptări îndreptățite cum ar fi accesul neîngrădit la servicii de medicină primară sau spitalicești, de condiții decente din punct de vedere hotelier în spitale sau de acces gratuit la serviciile incluse în protocoalele de diagnostic și tratament din țara noastră.
Mă refer la așteptări absolut nerealiste, venite din lipsa unor elementare cunoștinte despre sănătate și maladii (ce bună ar fi generalizarea educației pentru sănătate la toate nivelele de educație din România...)! Și la comunicarea pacient-medic, care este deseori la fel de blamabilă de lipsa de empatie și adecvare, pe cât se plâng pacienții că nu este buna comunicarea inversă, medic-pacient.
Tare mult aș vrea ca această carte să ajute ambele "tabere" să se apropie puțin, pe acest veritabil câmp de luptă al comunicării...
Care sunt cele mai importante reguli pentru sănătatea și dezvoltarea armonioasă a copilului nostru?
Am în minte foarte multe instrumente care ar putea ajuta la o "călătorie" cu riscuri minime prin universul complex al dezvoltării copilului până la adolescență...
Dar las aici doar 2:
1. "Regulă de aur" - un copil nu este un adult în miniatură! Când vom înțelege cu toții această sintagmă (și noi medicii, nu numai părinții!) este posibil să avem așteptări rezonabile, mai aproape de realitatea unei copilării normale.
2. Doi copii cu același diagnostic/maladie pot avea evoluții diferite, total discordante. La fel cum două mașini care dau prin aceași groapă pe o șosea se vor strica diferit, așa și doi copii (rude sau nu) pot avea evoluție diferită pentru același proces infecțios, să zicem...
Care sunt cele mai frecvente greșeli pe care le fac părinții, atunci când vorbim despre imunitatea celor mici?
Dacă aș fac o analiză retrospectivă a maladiilor sau efectelor adverse pe care le prezintă pacienții mei, maladii atribuibile unor decizii parentale, fie prin exces de zel sau prin refuzul unei proceduri, pot spune că cele mai frecvente sunt 3:
1. Refuzul vaccinarii cu vaccinurile incluse în PNV (Programul Național de Vaccinare) din primul an de viață. Acestea sunt unele utilizate de foarte multă vreme, în imensa majoritate a țărilor lumii și au fost făcute, în copilăria lor, fără incidente majore, chiar și de către părinții care au acum această ezitare.
2. Excesul de antibiotice utilizate, din proprie inițiativă, în fața unor boli acute cu febră... Pe lângă "entuziasmul" uneori nejustificat al nostru, al corpului medical, există dovezi clare ca în România există un procent îngrijorător de auto-diagnostic și auto-medicație cu antibiotice. Într-un studiu efectuat la INSMC și publicat în Revista Română de Pediatrie înainte de pandemie arătăm că acest procent este undeva peste 30%.
3. Excesul de suplimente destinate "îmbunătățirii imunității" administrate fără sfat medical sau investigații care să documenteze necesitatea acestora. Noi românii suntem realmente "dependenți" de ideea de a "întări" imunitatea și nu avem deloc răbdare ca un copil să parcurgă drumul firesc al instrucției imunologice care are loc în primii ani de colectivitate, la creșă sau grădiniță.
Cât de mult contează alimentația, pentru o imunitate bună, de la o vârstă fragedă? Dar sportul? Câte ore de sport și ce tip de sport ar trebui să practice cei mici?
Ar trebui personalizat răspunsul pentru fiecare copil în parte...
De exemplu, un sugar alăptat nu are nevoie de suplimente pentru o imunitate bună, cu excepția administrării dozelor recomandate de vitamina D3.
Mișcarea în aer liber și expunerea la soare în anumite intervale ale zilei este recomandată tuturor copiilor, chiar și celor foarte mici sau celor cu diverse maladii, dacă sunt atât de puțin bolnavi încât se află acasă și nu internați în spital.
Soluția ideală ar fi să tatonăm tipurile de sporturi adecvate vârstei până găsim unul care face mare plăcere copilului și să dezvoltăm din acest moment o rutină. Dar aș recomanda tuturor părinților să învețe copiii să inoate! Cât poate fiecare, cât îi face plăcere fiecăruia.
Parteneri editoriali
Videoclipuri cu știri
Ultimele articole
Top citite
L-ai pierdut la TV
Episoade noi acum pe VOYO
7 zile înainte de TV • fără reclame • oricând
