A rămas cu o cicatrice care arată ca niște branhii. Motivul pentru care un biolog, care a fost mușcat de rechin, speră să-l întâlnească din nou
Citeste mai mult despre:
rechin,
Biologul marin Mauricio Hoyos a supraviețuit unui atac de rechin în Galapagos. La o lună după incident, Hoyos spune că nu va putea uita niciodată presiunea fălcilor uriașe ale rechinului care aproape că i-au zdrobit craniul. Cu toate acestea, el crede că „fiara” i-a cruțat viața și speră să o întâlnească din nou.
Mauricio Hoyos, un expert cu 30 de ani de experiență în studiul rechinilor, se afla într-o expediție de cercetare în Costa Rica când, în luna septembrie, a fost atacat de un rechin femelă de peste 3 metri lungime.
Printr-un miracol, Hoyos a reușit să își protejeze vena jugulară, iar rechinul l-a eliberat aproape imediat, lăsându-l să scape cu viață. „Am simțit presiunea mușcăturii și, după o secundă, rechinul m-a lăsat să plec", povestește Hoyos, care are acum cicatrici pe față. Chiar și în fața pericolului, biologum marin nu simte ură față de agresorul său, ci mai degrabă o curiozitate de a-l înțelege mai bine. El afirmă că vrea să-l întâlnească, scrie bbc.com.
View this post on Instagram
Ce s-a întâmplat în ziua atacului
Hoyos a explicat că nu a simțit durerea rănilor sale decât mult mai târziu.
„Evident, aveam adrenalină în organism, dar mușcătura nu m-a durut atât de tare. Cel mai tare m-a durut impactul: a fost ca și cum aș fi fost lovit de o mașină. De fapt, am ajuns să am o vânătaie uriașă pe tot maxilarul, am crezut că e rupt.”
Când au acostat, o echipă de paramedici era pregătită să-i ofere îngrijiri de urgență.
Hoyos a avut noroc: pe lângă faptul că a supraviețuit atacului, niciuna dintre rănile sale nu s-a infectat, iar procesul de vindecare a durat mai puțin decât și-ar fi putut imagina cineva.
„Doctorii mi-au spus că a fost uimitor: atacul a avut loc pe 27 septembrie, am avut o evaluare de 34 de ore, mi-au efectuat o debridare [îndepărtarea țesutului deteriorat], iar două zile mai târziu evaluau deja dacă pot efectua o intervenție chirurgicală reconstructivă.”
Ar fi putut fi mult mai rău pentru Hoyos. Potrivit medicilor, un tânăr care a supraviețuit unui atac de rechin în Galapagos, în aceeași zonă, în 2017, a trebuit să rămână într-o cameră hiperbarică timp de aproape o lună, deoarece rănile sale nu se vindecau corespunzător.
„Mi-au spus că recuperarea mea a fost incredibilă. După operație, medicii au mărturisit cât de îngrijorați fuseseră de o infecție, deoarece, fiind pe fața mea, era o cale directă către creier”, a povestit cercetătorul.
Era la o adâncime de 40 m, iar Hoyos i-a spus căpitanului ambarcațiunii pe care se afla că va sta acolo „maximum cinci minute”.
Hoyos, care a etichetat multe tipuri de rechini în cariera sa de zeci de ani, spune că acest animal a reacționat diferit față de alții.
„Spre deosebire de ceilalți rechini care fug imediat, ea se întoarce și se holbează la mine. Am văzut ochișorul ei uitându-se la mine și cum se întorce foarte calm”, își amintește el.
Brusc, de nicăieri, acesta s-a năpustit asupra lui.
„Mi-am coborât capul și am simțit cum maxilarul său inferior se înfigea în obrazul meu și maxilarul său superior în capul meu. Eram pur și simplu în gura sa, apoi pur și simplu a deschis-o din nou. Am simțit presiunea mușcăturii, apoi pur și simplu m-a eliberat”, se minunează el.
Cei 29 de dinți zimțați ai rechinului Galapagos nu numai că l-au lăsat pe Hoyos cu răni adânci la față și la cap, dar i-au și secționat conducta de aer a aparatului de scufundare.
Supraviețuise atacului rechinului, dar era încă în pericol de moarte.
În plus, unul dintre dinți îi rupsese masca de scufundări, iar apa cu tentă însângerată îi estompa și mai mult vizibilitatea deja limitată.
„Când mi-am dat seama că nu mai ieșea aer din furtun, am luat un al doilea pe care îl avem, pe care îl numim caracatiță, care este folosit pentru a da aer altcuiva dacă are nevoie”, a declarat el pentru BBC Mundo.
„Dar apoi mi-am dat seama că regulatorul nu funcționa și sufla aer în loc să-l regleze, așa că a trebuit să-mi amintesc de antrenament și să încep să-l reglez cu buzele.”
Sângerând și cu aerul care i se scurgea, Hoyos a calculat că mai avea mai puțin de un minut să ajungă la suprafață.
„Întrucât nu vedeam nimic, am căutat lumină. Am început să înot în sus, într-un mod foarte coordonat, pentru că voiam să evit mișcările neregulate care ar atrage rechinul. După ce Hoyos a ajuns la suprafață, un tânăr l-a tras la bordul ambarcațiunii, iar când căpitanul i-a văzut starea, a raportar imediat incidentul.
CITEȘTE ȘI:
Parteneri editoriali
Videoclipuri cu știri
Citește și
Ultimele articole
Top citite
L-ai pierdut la TV
Episoade noi acum pe VOYO
7 zile înainte de TV • fără reclame • oricând
