Controverse majore în jurul Aquafilling: procedura „minim invazivă” care a pus-o pe Antonia în pericol și este interzisă în SUA
Citeste mai mult despre:
Aquafilling,
Cazul Antoniei a readus în atenția publicului o procedură estetică despre care, ani la rând, s-a vorbit ca despre o soluție „rapidă”, „minim invazivă” și aparent sigură. Injectarea cu Aquafilling – menită să ofere volum și contur corpului – s-a transformat, pentru artistă, într-un coșmar medical apărut la opt ani după intervenție. Deși procedura era percepută drept una simplă, fără bisturiu, efectele secundare apărute tardiv au fost severe și i-au pus sănătatea în pericol.
Antonia a recunoscut că a fost complet surprinsă de gravitatea complicațiilor, mai ales în contextul în care intervenția nu presupunea o operație clasică. Din păcate, cazul ei nu este singular.
Ce este, de fapt, Aquafilling
Aquafilling este numele comercial al unui filler injectabil utilizat pentru volumizare corporală și facială. Procedura presupune injectarea unui hidrogel pe bază de poliacrilamidă (PAAG), un material neabsorbabil, destinat să rămână permanent în organism.
Substanța este formată din aproximativ 98% apă și 2% copolimer sintetic de poliamidă, ceea ce i-a conferit, inițial, reputația unui produs „sigur” și „compatibil” cu țesuturile umane. Tocmai această compoziție a fost intens promovată în anii de început, procedura fiind preferată pentru:
-
mărirea feselor,
-
augmentarea sânilor,
-
corectarea unor defecte de țesut moale sau asimetrii corporale.
Fiind o intervenție fără incizii mari, fără implanturi solide și, de multe ori, fără anestezie generală, Aquafilling a fost catalogată drept o alternativă „mai blândă” la chirurgia estetică clasică.
De ce a fost considerată o procedură „minim invazivă”
Spre deosebire de implanturile cu silicon, Aquafilling nu presupune intervenție chirurgicală complexă. Injectarea se face cu canule, iar rezultatele sunt vizibile imediat. Recuperarea pare rapidă, iar pacienții pot reveni la activitățile zilnice într-un timp scurt.
Exact acest caracter „ușor” al procedurii a determinat mulți pacienți – inclusiv persoane publice – să minimalizeze riscurile pe termen lung. Antonia a declarat că nu a anticipat nicio clipă că o intervenție realizată cu ani în urmă ar putea declanșa o infecție gravă atât de târziu.
Complicațiile care au schimbat percepția medicală
În ultimii ani, tot mai multe cazuri raportate la nivel internațional au scos la iveală adevărata față a acestei proceduri. Medicii atrag atenția că problema majoră a Aquafilling-ului este faptul că materialul se infiltrează profund în țesuturi, devenind extrem de dificil – uneori imposibil – de îndepărtat complet.
Printre cele mai frecvente complicații se numără:
-
inflamații cronice,
-
infecții severe apărute la ani distanță de injectare,
-
formarea de abcese și fistule,
-
migrarea gelului către alte zone ale corpului,
-
noduli dureroși și deformări ireversibile.
În unele cazuri, fillerul a fost descoperit migrând din zona inițială spre coaste, axilă, spate sau chiar coapse, provocând asimetrii și dureri intense.
Cazuri severe: de la infecții la sepsis
Unul dintre cele mai alarmante cazuri documentate în literatura medicală este cel al unei paciente care a dezvoltat sepsis la șase ani după augmentarea mamară cu Aquafilling. Infecția a pornit de la un abces apărut în zona injectării și a evoluat rapid spre o stare care i-a pus viața în pericol.
Pacienta a necesitat:
-
intervenții chirurgicale repetate,
-
drenaje și debridări extensive,
-
tratament antibiotic intensiv,
-
spitalizare de aproape două luni.
Medicii subliniază că aceste infecții tardive sunt extrem de periculoase tocmai pentru că apar la mult timp după procedură, când legătura cu intervenția estetică nu mai este imediat evidentă.
Un alt caz raportat descrie o tânără de 18 ani care, după injectarea Aquafilling în fese, a suferit migrarea materialului, infecție severă, șoc septic și chiar dezechilibre metabolice grave, cu risc de afectare renală.
De ce este atât de greu de eliminat Aquafilling
Spre deosebire de alți filleri temporari, Aquafilling nu are antidot și nu se dizolvă în timp. Odată injectat, gelul pătrunde în țesuturi și se amestecă cu structurile anatomice, ceea ce face ca îndepărtarea sa să fie extrem de dificilă.
Chiar și după intervenții chirurgicale ample:
-
nu există garanția eliminării complete,
-
cantități mici rămase pot reactiva infecția,
-
pacienții pot necesita mai multe operații succesive.
Aceasta este realitatea pe care au descoperit-o mulți pacienți abia după apariția complicațiilor – inclusiv Antonia, care a trecut prin trei intervenții chirurgicale.
De ce a fost interzis sau descurajat la nivel internațional
Din cauza numărului tot mai mare de cazuri grave, Aquafilling:
-
nu este aprobat de FDA în Statele Unite,
-
a fost interzis pentru augmentare mamară în Japonia,
-
a fost descurajat oficial de societăți medicale din Coreea de Sud și alte țări,
-
este considerat de mulți chirurgi plasticieni un produs cu risc crescut, mai ales pe termen lung.
Cu toate acestea, procedura continuă să fie utilizată în anumite zone, uneori de practicieni neautorizați, ceea ce crește și mai mult riscurile.
Articol realizat cu ajutorul AI
Parteneri editoriali
Videoclipuri cu știri
Citește și
Ultimele articole
Top citite
L-ai pierdut la TV
Episoade noi acum pe VOYO
7 zile înainte de TV • fără reclame • oricând
