
Un singur pas greșit ar fi fost suficient. La peste 500 de metri deasupra solului, fără coardă, fără ham și fără nicio plasă de siguranță, alpinistul american Alex Honnold a urcat unul dintre cei mai înalți și mai periculoși zgârie-nori din lume. Taipei 101, clădirea-simbol a Taiwanului, cu cele 101 etaje ale sale, a devenit scena unei ascensiuni care a ținut cu sufletul la gură milioane de oameni din întreaga lume.
Cunoscut pentru stilul său extrem, free solo – cățărare fără echipament de siguranță –, Honnold a demonstrat încă o dată de ce este considerat unul dintre cei mai curajoși alpiniști ai generației sale. De data aceasta, însă, nu a fost vorba de un perete de stâncă izolat, ci de un oraș întreg care l-a privit urcând, în direct, pas cu pas, spre vârf.
Gallery
Sursa foto: Netflix
Urcarea trebuia să aibă loc sâmbătă, dar ploaia a amânat momentul. Duminică dimineață, Honnold a pornit în ascensiune, cu un delay de 10 secunde, „în caz că se întâmplă ce e mai rău”.
„Vom întrerupe transmisia”, a spus unul dintre producătorii platformei de streaming unde se transmitea evenimentul. Nimeni nu voia să vadă o tragedie, dar milioane de oameni au privit, cu inima strânsă, fiecare mișcare.
Alex Honnold a ajuns în vârf în o oră și 31 de minute, tăind la mai mult de jumătate recordul precedent. Singurul alt om care mai urcase Taipei 101 era francezul Alain Robert, supranumit „Spiderman”, care a avut nevoie de aproape patru ore – și a folosit coardă și ham.
Când a ajuns sus, purtând un tricou roșu, și-a fluturat brațele, și-a făcut selfie-uri și a rezumat totul într-un singur cuvânt: „Sick.” (un fel de "tare" în română:)
VIDEO AICI.
Vicepreședinta Taiwanului, Hsiao Bi-khim, l-a felicitat public: „Recunosc, probabil m-aș simți rău și eu, abia pot să privesc.”
Sus, în vârf, îl aștepta soția lui, vizibil emoționată, îngrijorată de vântul puternic și căldura care i-au complicat ascensiunea.
La etajul 89, momentul a devenit aproape suprarealist: fanii l-au văzut față în față, despărțiți doar de un geam, fluturând și aplaudând în timp ce el se ținea agățat de clădire. Honnold nu s-a oprit. Nici măcar o secundă.
Partea cea mai dificilă? Cele 64 de etaje din zona centrală, așa-numitele „bamboo boxes”, care dau clădirii aspectul ei iconic. Structura este împărțită în opt segmente, fiecare cu opt etaje de suprafețe abrupte, urmate de balcoane unde Honnold a făcut pauze scurte, strategice.
A folosit mici proeminențe în formă de „L” ca puncte de sprijin, s-a cățărat pe ornamentele exterioare și s-a tras în sus doar cu forța mâinilor.
După ascensiune, a recunoscut: „Era foarte vânt, așa că îmi spuneam: să nu cazi de pe turlă! Încercam să mă echilibrez. Dar ce poziție incredibilă… ce mod frumos de a vedea Taipei.”
Pentru cineva obișnuit să se cațere în zone izolate, mulțimea a fost un factor neașteptat: „La început e intens – sunt atât de mulți oameni care se uită. Dar toți îți țin pumnii. Devine aproape o sărbătoare.”
Potrivit The New York Times, Honnold ar fi primit o sumă de ordinul sutelor de mii de dolari – un onorariu pe care el însuși l-a numit „jenant de mic” raportat la risc.
Ba mai mult, a spus că ar fi făcut ascensiunea gratuit, dacă ar fi primit permisiunea clădirii fără implicarea Netflix: „Dacă nu exista emisiune TV și clădirea îmi dădea voie, aș fi făcut-o oricum. Pentru că știu că pot.”
Alex Honnold nu este străin de astfel de nebunii controlate. A devenit celebru după ce a escaladat El Capitan, peretele de granit de 915 metri din Yosemite, fără coardă – performanță documentată în filmul „Free Solo”, câștigător al premiului Oscar.
De data aceasta, însă, scena nu a fost natura sălbatică, ci un oraș întreg care a privit cu sufletul la gură.
Pe net părerile au fost împărțite:
„Îmi pare rău, dar asta e pur și simplu extrem de periculos și nu e nimic de celebrat aici.”
„Săraca lui mamă…”
„Mi s-a făcut amețeală doar uitându-mă. DE CE fără echipament de siguranță?!”
„Eu nu pot urca un etaj de scări fără să mă țin de balustradă ?”
„Vreau să știu ce pantofi poartă, ca să-i folosesc când mă urc pe scaun să ajung la raftul de sus din bucătărie.”
„Inima mea bătea să-mi sară din piept când te-am privit. Ești incredibil”