De ce crede Răzvan Pascu că vacanțele sunt cea mai bună investiție pentru copii: „Aș fi putut să îmi cumpăr multe apartamente cu banii cheltuiți pe vacanțe prin lume, dar nu regret nimic”
Citeste mai mult despre:
Razvan Pascu vacante vedete,
De la safari în Tanzania, față în față cu lei și elefanți, până la zăpezile ireale din Laponia, unde copiii lui au învățat să schieze, Răzvan Pascu vorbește despre călătorii nu ca despre un lux, ci ca despre o formă de educație care rămâne. În acest interviu, povestește sincer despre emoțiile trăite în familie, lecțiile pe care le-au învățat Alex și Vlad din drumurile prin lume și convingerea lui că investițiile cu adevărat valoroase nu sunt cele materiale, ci amintirile care rămân pentru o viață.
Gallery
Răzvan, dacă ar fi să alegi între destinații calde și locuri cu multe grade sub zero, ce este mai aproape de inima ta? Dar pentru copii, ce preferă Alex și Vlad?
Dacă ar fi să aleg doar cu inima, aș spune că iubesc contrastele. Îmi plac destinațiile calde pentru energia lor – Africa, Asia, insulele exotice –, dar locurile cu frig extrem, cum e Laponia, au ceva aproape ireal, o magie pe care nu o găsești nicăieri altundeva.
Pentru Alex și Vlad, lucrurile sunt mai simple: lor le place oriunde au gașcă de copii și pe noi, părinții alături. Le place mult Laponia, dar le plac și destinații precum Tanzania (la safari), Zanzibar sau Maldive, ori Filipine unde să se bălăcească de dimineața până seara.
Țările mele preferate în lume sunt Japonia, Australia, Vietnam, China, SUA, Argentina, Mexic, Tanzania, Brazilia, Islanda. De aceea mă întorc in fiecare an în ele cu grupuri de turiști.
V-am văzut atât în Tanzania, față în față cu elefanți și lei, cât și în Laponia, în mijlocul zăpezii și al renilor. Ce tip de experiență a fost mai puternică pentru voi ca familie?
Sunt două tipuri de emoții complet diferite.
În Tanzania, impactul vine din contactul direct cu natura sălbatică. Să vezi elefanți, lei sau girafe în mediul lor natural, la câțiva metri distanță, e o lecție de viață, nu doar o vacanță. Din punctul meu de vedere nu exista experienta de safari mai autentică în lume decât Tanzania.
În Laponia, emoția e mai degrabă una de poveste. Totul pare desprins dintr-un film: zăpadă, păduri, reni, liniște, aurora boreală. Pentru noi, ca familie, Laponia a fost mai emoționantă, iar Tanzania mai intensă și educativă. Și atentie, cand vorbim despre Laponia nu vorbim doar despre Moș Crăciun, ci de multe alte activitati la fel de emotionante, plus zăpadă ca în copilărie pentru părinti.
În Laponia, Alex a învățat snowboard, iar Vlad schiuri. Cum s-au descurcat la primele lecții și ce reacții au avut când au început să prindă încredere pe pârtie?
Au trecut prin toate etapele clasice: entuziasm, căzături, frustrare, apoi mândrie.
Ce m-a impresionat cel mai mult a fost momentul în care au început să prindă încredere. Dintr-odată, nu mai era vorba doar despre sport, ci despre depășirea unei limite personale. Alex, baiatul meu cel mare, deja stia sa schieze, iar dorinta a fost a lui sa invete si snowboard. Este foarte implicat si prinde repede. Vlad, baiatul cel mic, s-a lasat greu convins sa invete sa schieze, dar apoi i-a placut asa de mult incât a vrut sa meargă si a doua zi.
Oricum, mi se pare o super amintire să știe că și-au pus pentru prima dată snowboard-ul sau schiurile în picioare în Laponia.
Iar in altă ordine de idei, cred că sporturile de iarnă sunt o metaforă foarte bună pentru viață: cazi, te ridici, mai încerci o dată – și, la un moment dat, începe să-ți iasă.
Ce le-a plăcut cel mai mult copiilor în Laponia: sporturile de iarnă, întâlnirea cu renii, atmosfera de poveste sau pur și simplu joaca în zăpadă?
Dacă i-ai întreba pe ei, probabil că ar spune: „tot”.
Dar, sincer, cred că cel mai mult le-a plăcut libertatea. Să se joace în zăpadă, să alerge, să descopere, să își facă prieteni noi, să îi reîntâlnească pe cei vechi, cunoscuți în alte excursii sau chiar pe colegii de școală. Sunt multi copii din tara care isi doresc sa vina in excursiile mele impreuna cu parintii lor doar pentru a-i reintalni pe Alex si Vlad. Alex este si foarte pasionat de geografie, e foarte incântat când aude ce le povestesc turiștilor despre istorie, geografie, fun facts despre destinație, si prinde foarte repede. Vlad e dornic sa mearga cu mine in locuri noi, ii place sa calatoreasca si se simte bine cand suntem toti patru, împreuna cu Andra, soția mea.
Ați reușit să vedeți aurora boreală? Cum a fost acel moment și cum l-au perceput copiii – ca pe un fenomen științific sau ca pe o magie pură?
Da, am avut norocul să vedem aurora boreală de multe ori în Laponia, atat in decembrie 2025 cat si in ceilalti ani. Tura asta am prins chiar o super auroră, cea mai wow de până acum. Pentru mine, a fost un moment de liniște absolută – genul acela de moment în care simți că lumea e mult mai mare decât problemele tale zilnice.
Pentru copii, a fost magie pură. Nu cred că au văzut-o ca pe un fenomen științific, ci ca pe ceva aproape supranatural. Și poate că e mai bine așa – unele lucruri nu trebuie explicate imediat, ci trăite. Oricum, a arătat supranatural, efectiv nu ne venea să credem ce vedem și doar mai văzusem alte aurore alte dăți.
Mulți părinți se întreabă cât de accesibile sunt astfel de vacanțe. Cât de scumpe sunt, în realitate, experiențele precum Tanzania sau Laponia și cum pot fi ele planificate inteligent?
Ieftin sau scump e ceva relativ. Depinde cine întreabă. Nu pentru toată lumea ieftin sau scump înseamnă același lucru… plus că poți plăti și in rate, dacă vrei. Iar dacă te înscrii din timp, mai ai și reduceri, plus ocazia să îți rezervi locul achitând un avans mult mai mic, de obicei 10% din preț si sa platesti apoi tot anul. In general publicul nostru pe vacante exotice sunt oameni care au mai calatorit deja prin multe locuri din lume, care isi permit hoteluri de 5 stele. Dar oricum nu ne putem gandi la vacanțe exotice intercontinentale, de 2 saptamani, cu conditii bune de cazare, transport si tururi in fiecare, care să aibă prețuri minime sub 3000-4000 euro de persoană.
Crezi că aceste călătorii sunt un „lux” sau mai degrabă o investiție în educația și dezvoltarea emoțională a copiilor?
Pentru mine, nu sunt un lux. Sunt o investiție. As fi putut să îmi cumpăr multe apartamente cu banii cheltuiți pe vacanțe prin lume, dar nu regret nimic.
Copiii nu își vor aminti peste 20 de ani ce jucării au primit, dar își vor aminti cu siguranță că au văzut lei în Africa sau că au învățat să schieze în Laponia sau ca am fost cu autorulota in SUA sau ca am vizitat insulele din Caraibe, ca au vazut Marele Zid Chinezesc in Beijing sau ca am cautat crocodili in Mexic, ori lanurile de orez din Vietnam sau Cambodgia.
Călătoriile sunt, poate, cea mai frumoasă formă de educație.
Ce simți că au învățat Alex și Vlad din vacanțele prin lume: despre natură, cultură, oameni diferiți sau despre ei înșiși?
Au învățat că lumea e diversă și că nu există un singur mod „corect” de a trăi. Ca oamenii sunt diferiti, dar tocmai asta face lumea atat de frumoasa. Au învățat respectul pentru natură, pentru oameni diferiți, pentru culturi diferite. Și, poate cel mai important, au învățat că frica nu e un motiv să nu încerci ceva nou.
Există o lecție sau un moment dintr-o călătorie care te-a surprins prin impactul pe care l-a avut asupra copiilor tăi?
Nu cred că e vorba despre un moment anume, clar delimitat. Mai degrabă despre un impact care se construiește în timp, zi după zi. Imi amintesc cand le-am povestit prima data despre o moscheie, cand eram impreuna in Dubai sau cand am vorbit prima data in Maldive despre Luna care se vede invers in emisfera sudica, ori despre bucuria pe care au avut-o cand au vazut o țestoasa uriașă, de 150 de ani, in Seychelles.
Îl vezi în felul în care privesc lumea, în întrebările pe care le pun, în curiozitatea lor față de oameni și locuri diferite. Îl vezi în modul în care înțeleg mai ușor că există realități foarte diferite de ale lor, că nu toți copiii trăiesc la fel și că diversitatea nu e ceva straniu, ci ceva normal.
Călătoriile îi fac mai deschiși, mai flexibili, mai empatici. Nu e o lecție pe care o înveți într-o zi, ci un proces continuu.
Și poate cel mai frumos lucru este că, fără să îți dai seama, aceste experiențe nu îi schimbă doar pe copii, ci și pe tine, ca părinte.
Pentru părinții care visează să călătorească mai mult cu cei mici, dar au temeri, ce sfat le-ai da din propria experiență de tată și călător?
Le-aș spune un singur lucru: nu așteptați momentul perfect. Nu există momentul ideal, copiii ideali, bugetul ideal sau programul ideal. Există doar decizia de a pleca. Si mergeti fără temeri, pentru ca temerile si starea de spirit se transmite la copii.
Călătoriile nu trebuie să fie perfecte ca să fie valoroase. Trebuie doar să fie trăite împreună.
Fotografii: Arhivă personală
Parteneri editoriali
Videoclipuri cu știri
Citește și
Ultimele articole
Top citite
L-ai pierdut la TV
Episoade noi acum pe VOYO
7 zile înainte de TV • fără reclame • oricând
