Emerald Fennell, scenaristă, regizoare și producătoare, a făcut dezvăluiri inedite din culisele filmului „La răscruce de vânturi”. Cum a fost aleasă Margot Robbie pentru rolul principal?
Gallery
Ce a însemnat pentru tine cartea lui Emily Brontë și ce te-a convins să îi faci o ecranizare?
„Am avut întotdeauna o reacție puternică la această carte. Cred că ceea ce este incredibil de minunat la „La răscruce de vânturi”, cu adevărat, este chiar Emily Brontë și cine a fost ea ca artistă. A fost o poetă de geniu transcendent, iar opera ei se conectează cu oamenii într-un mod în care puține lucruri o fac. Așadar, ceea ce am vrut cu adevărat a fost să recunosc legătura mea cu ea, felul în care m-a făcut să mă simt, știind că nu ar fi neapărat felul în care ar simți fiecare cititor.”
Cu ce ai vrea să rămână publicul după vizionarea filmului?
„Acesta nu este un film educativ; nu adoptă nicio poziție morală. Cartea însăși este radicală prin refuzul de a-și judeca personajele, de aceea a fost atât de tulburătoare pentru oameni când a fost publicată prima dată și încă îi șochează și acum. Ceea ce mă interesează cu adevărat, ca spectator și în viață, este: ce facem atunci când nu ne vede nimeni? Ca regizor, caut să ajung într-un spațiu în care te uiți la cea mai interesantă, mai vie, mai complicată versiune a fiecărui lucru. Cartea este extraordinară pentru că te absoarbe, așa că acesta este sentimentul pe care ne-am străduit să-l recreăm pentru publicul din cinema.”
De ce Margot Robbie în rolul lui Cathy?
Margot este absolut extraordinară. Pentru mine, Cathy este ca Scarlett O’Hara din „Pe aripile vântului”. Este răsfățată, capricioasă, feroce, o vedetă de cinema blocată în mijlocul pustietății, fără public. Simte profund, este amuzantă, emoțiile ei sunt uriașe, dar Brontë este foarte specifică și repetă de multe ori în carte că lui Cathy îi place să rănească oamenii; îi place să împingă limitele ca să vadă până unde poate merge și totuși să fie iertată. Are ceva sadic în ea.
Are acest farmec periculos și această voință de neclintit. Margot reușește să cuprindă toate aceste aspecte. Cathy trebuia interpretată de cineva cu propria frumusețe și carismă periculoasă, capabilă să-ți ruineze viața. Margot este incredibil de talentată și, în multe dintre aceleași moduri ca și Cathy, este și ea sălbatică: simte profund, este obraznică, isteață, puternică; dacă ar vrea, ar putea fi al naibii de înfricoșătoare. Este genul de femeie cu care vrei să-ți petreci timpul.”
VEZI IMAGINILE ÎN GALERIA FOTO DE MAI SUS
Dar pe Jacob Elordi cum l-ai ales să îl joace pe Heathcliff?
„Heathcliff este eroul arhetipal și un interes amoros detestabil. Este defensiv, furios, crud, periculos, dar este și unul dintre cele mai sfâșietor de emoționante personaje din literatură. A aduna toate aceste trăsături laolaltă este dificil și, la fel ca în cazul lui Cathy, a fost nevoie de un actor care să ne facă să iubim ceea ce, în mod normal, ar fi de neiubit.
Jacob este extraordinar în acest sens; știam că poate transmite tandrețea, profunzimea sentimentelor și singurătatea lui Heathcliff, dar și numeroasele sale defecte. Munca lui este atât de minuțioasă, atât de specifică și totuși pare atât de naturală. În „Saltburn”, misiunea lui a fost similară: să transforme acest băiat, care, pe hârtie, ar trebui să ne displacă, în cea mai adorabilă persoană din lume. Nu este deloc ușor de realizat, iar atât Margot, cât și Jacob au trebuit să meargă pe linia extrem de fină trasată de Brontë, ca ticălos de o parte și erou de cealaltă.”
Cum e să filmezi în mod „clasic”?
Totul este realizat manual și surprins pe cameră. Farmecul de a crea ceva de la zero, sau motivul pentru care am vrut să facem un film de studio old-school, este că poți decide absolut totul, chiar și unde sunt amplasate ferestrele, astfel încât să controlezi lumina și să îți construiești cadrele încă din fazele timpurii și așa mai departe. Iar când știi foarte devreme cine face parte din distribuție, poți începe să te gândești la micile detalii ale costumelor lor.
Ce aduce diferit la coloana sonoră o artistă globală ca Charli XCX?
„Am fost obsedată de Charli XCX încă din momentul în care am aflat de ea; cred că avea 15 ani și făcea muzică în dormitorul ei. Mi se pare incredibil de talentată. Piesa ei, „Boys”, este prima melodie din albumul „Promising Young Woman”, pe care am inclus-o în film.
Pentru mine, muzica este esențială, mai ales atunci când vrei să provoci o reacție, să-i faci pe oameni să simtă ceva, iar cu acest film ne-am dorit ca publicul să simtă extrem de profund. Dar poate fi destul de dificil să creezi muzică pentru o poveste plasată într-o anumită perioadă, trebuie să decizi care sunt limitele tale.
I-am trimis scenariul lui Charli cu intenția de a o întreba pur și simplu dacă o mișcă în vreun fel și dacă ar vrea să compună o piesă inspirată de poveste. M-a sunat apoi să mă întrebe dacă poate face un album. Așa a început să-mi trimită cele mai inedite partituri, noi, sexy, profund emoționante.
Aceasta este partea minunată de a lucra la un film ca acesta: alegi oamenii cu care să colaborezi, le oferi spațiu să creeze, să aibă propria lor reacție, fără să fii prea prescriptiv. A fost pur și simplu cel mai palpitant lucru din lume, iar acum este albumul meu preferat din toate timpurile.”
De ce să vedem „La răscruce de vânturi” pe marele ecran?
„Nimeni nu ar trebui să rămână impasibil privind acest film. „La răscruce de vânturi” al nostru este o poveste de dragoste epocală, dar nu este un film de nișă. Este un film grandios, epic, menit să fie văzut într-un multiplex și bazat pe ceea ce eu cred că este cea mai mare poveste de iubire scrisă vreodată.
Cinematograful este locul conexiunii, iar noi le oferim spectatorilor o modalitate de a simți ceva, de a elibera emoțiile pe care poate le-au ținut înăbușite. De a trăi romantismul printr-un film devastator de emoționant, inspirat dintr-o carte senzuală, atât în acea perioadă, cât și astăzi.
Povestea lui Emily Brontë îți intră sub piele. De câte ori citesc cartea, descopăr lucruri noi sau îmi amintesc ceva ce apoi nu mai reușesc să regăsesc, iar asta mă destabilizează la fel de mult ca atunci când am citit-o prima oară.
Sper ca, atunci când oamenii vor vedea filmul, fie că știu sau nu cartea, să se simtă sensibilizați, dezorientați. Sper să le intre sub piele în cel mai bun sens posibil și să iasă din cinema cuceriți.”
Sursă foto: Vertical Entertainment / Warner Bros.