INTERVIU Cristian Mungiu: „Aveți curajul să vă spuneți povestea”

Publicat 17. 3. 2026

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

Adaugă PRO TV ca sursă preferată în Google

Regizorul Cristian Mungiu, fondatorul laboratorului de scenaristică Write a Screenplay for..., a stat de vorbă cu noi despre inspirația pe care ți-o poate oferi o întâmplare din viața reală pentru un scenariu de film și care sunt așteptările pentru ediția concursului de scenarii din acest an.

Într-o perioadă în care discursul public este adesea dominat de poziții radicale, poate filmul să creeze încă spații de dialog sau riscă și el să devină parte a polarizării?

Cinema-ul oferă, în continuare, prilej de dialog prin temele pe care le abordează, doar că de multe ori opiniile pe care le generează sunt la fel de polarizate precum societatea de astăzi. Din păcate, de cele mai multe ori, filmele nu propun teme la care să meditezi și nu își doresc să te pună pe gânduri, să arate lucrurile dintr-o perspectivă la care nu te-ai gândit și să contribuie la mai multă reflecție, ci emit direct sentințe, sunt partizane până la propagandă, în acord cu tendințele zilei, și propun un punct de vedere lipsit de îndoieli.

Mai problematic mi se pare apetitul pe care îl mai au spectatorii pentru filmele care te fac să te și gândești la ceva după ce le vezi. N-am nimic împotriva cinemaului ca entertainment, dar e bine ca oferta să rămână diversificată, ori tendința cinemaului de astăzi este să se lase standardizat, formatat.

Multe dintre filmele pe care le regizați sau pentru care scrieți scenariul pornesc de la situații inspirate din realitate. Cum transformați o experiență sau un fapt real într-o poveste cinematografică puternică?

Eu mă străduiesc să înțeleg ce conotații are acel incident de la care pornesc, despre ce problematică socială și personală vorbește el. Știrile din ziare doar relatează un incident cu potențial de interes pentru public. Însă nu se întreabă de ce s-a întâmplat astfel și nici ce spune acel incident despre societatea în care trăim și despre direcția în care ne îndreptăm. Asta încerc eu, cumva, să investighez în film. Dar acest lucru presupune ordonare, ficționalizare, concentrare și construcție, nu simpla relatare a faptelor. Puterea poveștii ține mai degrabă de prospețimea punctului de vedere și de adevărul pe care reușește să-l încapsuleze, nu atât de cantitatea de dramatism.

Tema acestei ediții Write a Screenplay For… este „Nedreptatea”. Ce tip de povești despre nedreptate credeți că sunt cel mai urgent de spus astăzi?

E o temă suficient de abstractă încât fiecare scenarist sau scriitor să o poată interpreta în felul lui. Din păcate, România îți oferă nenumărate prilejuri să te simți nedreptățit, căci nu e o societate în care reușita se bazează pe merite. Sper însă ca poveștile pe care le vom primi să nu se cantoneze preponderent în zona corupției, ci mai degrabă în zone mai personale, mai subtile.

Eu urmăresc un caz din presa occidentală cu un băiat care avea trei surori și care se simțea nedreptățit doar pentru faptul că se născuse băiat.

Pentru scenariștii aflați la început de drum, care este cea mai mare provocare atunci când încearcă să spună o poveste personală sau inspirată din realitate?

Cred că, în general, scenariștii întâmpină cu toții cam aceleași probleme: cum să faci să fii relevant într-o lume care adăpostește deja atât de mult conținut, cum să rămâi personal, dar, deopotrivă, să nu folosești cinema-ul ca terapie personală, cum să te surprinzi, cum să reușești să faci „ca tine” într-o lume în care a studia înseamnă să înveți să faci „cum se face”.  Din ce am văzut în toți acești ani de WSF, cel mai adesea scenariștii debutanți au o poveste prea puțin dezvoltată pentru un film de lung metraj sau pentru o serie TV. Pur și simplu, nu se întâmplă destule lucruri.

Minimalismul a fost grozav cât timp a fost o reacție la un dramatism exagerat, însă ca astăzi să se mai uite cineva la un film, trebuie să-l interesezi cu ceva, altfel abandonează imediat. Ori când vrei să devii scenarist, nu prea ai luxul să spui: „nu mă interesează dacă povestea mea va plăcea sau nu”. E un teribilism, pentru că, dacă nu te interesează, atunci povestea ta nici nu va deveni film, iar scenariile nu sunt literatură – nu prea au alt sens decât să devină filme. Pe de altă parte, scenariștii tineri aleg prea rar să documenteze povești despre lumi interesante și mai puțin banale, la care cetățenii mainstream nu au acces.

Primim multe propuneri care seamănă cu filme făcute deja; majoritatea sunt urbane și citesc aceleași stereotipuri: lume interlopă, corupție, sărăcie, oameni datori la cămătari șamd. Însă primim prea rar povești inspirate din alte medii, categorii sociale sau perioade temporale. Și prea puține inspirate de cărți, aș zice.

 De ce credeți că poveștile personale pot avea uneori cel mai mare impact?

Ca să scrii bine, trebuie să cam știi despre ce scrii. Nu înseamnă că trebuie să fi fost la război ca să poți scrie un film de război, dar dacă ai fost, cu atât mai bine pentru tine. În schimb, să te apuci acum să scrii un love story din lumea inuitilor nu prea ai cum. Desigur, contează la fel de mult să știi cum să scrii și, mai cu seamă, cum să scrii pentru cinema, unde mai degrabă relatezi ce se întâmplă decât ce gândește cineva. Un scenariu bun are acces la detalii, la situații intime, la reacții personale și dialoguri pe care le-ai auzit și le poți reproduce fidel. Deopotrivă, e bine dacă reușești să accesezi și o anumită sinceritate în privința poveștii: acele lucruri de care te stânjenești sunt cele mai interesante, ori acelea sunt, mai mereu, personale.

Dacă ar fi să le dați un singur sfat celor care vor să participe la Write a Screenplay For…, care ar fi acela?

Să participe, atât la workshopul Write a Screeplay For…, cât și la master-classurile, open talk-urile și proiectele din American International Film Festival (5-7 iunie). Pentru Write a Screeplay For… nu li se cere un scenariu întreg, ci o poveste de o pagină, și pot trimite mai mult de una dacă doresc. Pentru finaliști, trainingul e gratuit, și e mare lucru să ai ocazia să faci brainstorming cu niște script consultants experimentați și să ai, la sfârșit, și șansa să intri în producție cu povestea ta, pentru TV sau cinema.

Iar în cadrul American International Film Festival vor avea ocazia să o asculte pe regizoarea Natalie Musteata vorbind despre experiența ei până la obținerea unui premiu Oscar, dar și regizori și producători de limbă engleză care le vor vorbi despre munca lor în cinematografia americană. Înscrierile se fac aici: Write a Screenplay For – Filme de Festival Baftă!