A doua zi de Paște 2026: obiceiul udatului și ciocnitul ouălor invers. Tradiții păstrate din bătrâni

Redacția Redacția

Publicat 9. 4. 2026

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

A doua zi de Paște continuă atmosfera de sărbătoare începută în noaptea de Înviere și este marcată de o serie de obiceiuri și tradiții care s-au păstrat până astăzi, mai ales în mediul rural. Este una dintre cele trei zile dedicate acestei mari sărbători, fiecare având propriile semnificații și ritualuri.

În această zi, bucuria Învierii se împletește cu obiceiuri populare pline de culoare, care aduc oamenii împreună și dau un farmec aparte sărbătorii.

Obiceiul „udatului”, unul dintre cele mai cunoscute ritualuri

Cel mai popular obicei din a doua zi de Paște este „udatul” sau „stropitul”, întâlnit mai ales în Transilvania, dar și în alte regiuni ale țării.

Tradiția spune că băieții merg la casele fetelor și le stropesc cu apă sau, în prezent, cu parfum. În trecut, apa era adusă din fântână sau din izvoare, fiind considerată simbol al purificării.

Se crede că fetele care sunt stropite vor fi frumoase, sănătoase și norocoase tot anul. Există chiar și convingerea că cele care nu sunt „udate” nu vor avea parte de un an bun.

Originea acestui obicei este legată de o legendă veche, potrivit căreia două fete ar fi fost stropite cu apă după o întâmplare miraculoasă legată de ouăle roșii. De-a lungul timpului, tradiția a fost influențată și de comunitățile maghiare, devenind una dintre cele mai iubite practici de Paște.

Ciocnitul ouălor în a doua zi: reguli diferite față de duminică

Dacă în prima zi de Paște ouăle se ciocnesc doar „cap cu cap”, în a doua zi regula se schimbă.

În lunea Paștelui, ouăle se ciocnesc „cap cu dos”, iar în zilele următoare „dos cu dos”. Aceste reguli sunt respectate în multe familii și fac parte din ritualul tradițional al sărbătorii.

Se spune că persoanele care ciocnesc ouă în aceste zile se vor întâlni și pe lumea cealaltă, iar dacă oul are două gălbenușuri, este semn de căsătorie apropiată.

Tradiții locale: pomana copiilor și „fugăritul mirelui”

În unele zone din România, în special în județul Alba, se păstrează obiceiul „pomana copiilor”. După slujba religioasă, colaci și ouă roșii sunt sfințite și oferite copiilor din sat, ca simbol al pomenirii celor trecuți în neființă.

Un alt obicei spectaculos este „fugăritul mirelui”. Tânărul care s-a căsătorit cel mai recent este urmărit de feciorii satului. Dacă este prins, trebuie să-i cinstească, iar dacă scapă, rolurile se inversează.

Aceste tradiții sunt însoțite de voie bună, glume și momente de socializare, fiind așteptate cu entuziasm de comunitate.

Jocuri și obiceiuri vechi păstrate în unele sate

În anumite regiuni, tinerii participă la jocuri tradiționale, cum ar fi „jucatul lopții în bâtă”, un sport asemănător oinei. Echipele se întrec într-un joc dinamic, care aduce întreaga comunitate împreună.

În alte locuri, există obiceiul ca finii să meargă în vizită la nași cu daruri, iar copiii să își viziteze părinții. Aceste gesturi întăresc legăturile dintre oameni și păstrează spiritul sărbătorii.

Credințe și superstiții din a doua zi de Paște

Tradiția populară spune că în această zi cerurile se deschid, iar sufletele celor plecați se întorc simbolic acasă pentru a-i proteja pe cei dragi.

De asemenea, se crede că dacă păstrezi un ou roșu timp de 40 de zile și nu se strică, vei avea noroc tot anul. În unele zone, oamenii pun bucăți de fier sub prag, ca simbol de protecție.

Foto: Shutterstock