Florin Niţă se retrage din activitate la 39 de ani: “Când am început fotbalul nu mă gândeam la faimă sau bani“. Portarul “Generaţiei de Suflet“ are o poveste de viață de-a dreptul impresionantă

Cristiana Trifu

Publicat 11. 6. 2026

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

Adaugă PRO TV ca sursă preferată în Google

Portarul “Generaţiei de Suflet“ Florin Niţă și-a anunțat retragerea. El a debutat la prima reprezentativă în noiembrie 2017 şi a adunat 31 de selecţii în tricoul României. Portarul României la Campionatul European din 2024 a decis să se retragă oficial din activitatea fotbalistică.

Florin Niţă, portarul cu care Generaţia de Suflet a ajuns în optimi la Euro 2024, împlinește peste o lună 39 de ani. La capătul carierei de fotbalist, este recunoscător pentru fiecare clipă petrecută pe gazon.

Final de carieră pentru Florin Niţă

Scrisoarea lui Florin Niţă la capătul carierei de fotbalist:

Fotbalul mi-a dat totul. Şi, la rândul meu, i-am dat şi eu tot ce am avut mai bun.

Îi sunt recunoscător acestui sport pentru omul care m-a făcut. Pentru caracterul pe care mi l-a format, pentru toate momentele frumoase pe care le-am trăit, dar şi pentru cele grele, pentru zilele în care am căzut şi a trebuit să mă ridic singur. Fotbalul m-a învăţat să lupt, să nu renunţ şi să merg mai departe chiar şi atunci când părea imposibil.

Am trăit atât de multe lucruri pe care nu le voi uita niciodată… debutul, emoţia primelor minute pe teren, la Chiajna, apoi în marile meciuri ale FCSB-ului, anii şi amintirile strânse în Cehia, la Sparta Praga sau Pardubice, perioada din Turcia, la Gaziantep, şi cea din Arabia Saudită, la Damac. Fiecare vestiar, fiecare stadion, fiecare coleg şi fiecare meci au lăsat ceva în sufletul meu.

Dar echipa naţională va avea mereu un loc special în inima mea. Să joci pentru România e ceva ce nu poate fi explicat în cuvinte. E o mândrie pe care o simţi în tot corpul atunci când auzi imnul şi vezi oamenii din tribune şi îi simţi pe cei de acasă trăind alături de tine fiecare fază. Să îţi reprezinţi ţara, să lupţi pentru ea şi să simţi că poţi bucura milioane de oameni… nu există sentiment mai puternic decât ăsta.

Când am început fotbalul, eram doar un copil care iubea mingea şi jocul. Atât. Nu mă gândeam la faimă, la bani sau la carieră. Mă bucuram pur şi simplu că pot alerga după minge până seara. Apoi au venit visele, ambiţia, dorinţa de a ajunge cât mai sus. Şi am avut norocul să trăiesc o viaţă întreagă în mijlocul acestei nebunii frumoase numite fotbal, cu victorii care m-au făcut să plâng de fericire şi cu momente grele care m-au făcut mai puternic.

Le mulţumesc tuturor suporterilor care mi-au fost alături în această călătorie. Celor care m-au susţinut la echipele de club şi, mai ales, fanilor echipei naţionale a României. Au fost momente în care aplauzele voastre mi-au dat putere să merg mai departe când simţeam că nu mai pot.

Le mulţumesc colegilor, antrenorilor şi tuturor oamenilor pe care i-am întâlnit în drumul ăsta. Şi vă mulţumesc vouă, dragi suporteri, pentru că m-aţi făcut să simt, în toţi anii ăştia, că nu sunt singur.

Fotbalului îi mulţumesc pentru că m-a definit ca om. Astăzi se încheie drumul meu ca jucător, dar niciodată nu mă voi despărţi de acest fenomen. Fotbalul va rămâne mereu parte din mine şi din viaţa mea.

Nu e un rămas-bun. E doar începutul unui alt capitol. Poate ca antrenor, poate ca om de conducere, dar sigur voi rămâne un om care va iubi fotbalul până în ultima zi. Dacă astăzi sunt un om care poate merge cu capul sus, o datorez fotbalului, dar şi familiei mele, care mi-a fost alături în fiecare clipă, nu 100%, ci mai mult decât atât. În spatele fiecărui meci, fiecărei victorii şi fiecărui moment greu au fost ei, cei care m-au susţinut necondiţionat, care au crezut în mine şi m-au ridicat de fiecare dată când mi-a fost greu. Pentru asta, le voi fi recunoscător toată viaţa.

Pentru tot ce am trăit împreună, mă înclin în faţa voastră cu respect, recunoştinţă şi multă emoţie.

Al vostru Florin Niţă.

Florin Niţă a avut o copilărie grea: de la fabrica de cozonaci -  la erou național

Născut la 3 iulie 1987, la Bucureşti, Florin Niţă a avut o copilărie grea. El a rămas orfan de tată la vârsta de 5 ani şi a avut mama bolnavă, astfel că a fost nevoit să muncească de mic.

“Offf. Au fost atâtea (n.r. momente grele), nici nu ştiu pe care să-l aleg ca fiind cel mai greu… Cred că atunci când am rămas singur! Singur, singur…. Fără părinţi, fără bunici, fără nimeni. Atunci am luat viaţa-n piept de unul singur. Mi-e greu să vorbesc…. Aproape că nu pot… Dacă încep să povestesc, trebuie să plâng… Munceam pe unde puteam. Munceam la propriu!', a povestit fotbalistul pentru gsp.ro.

Niţă a muncit chiar şi la o fabrică de cozonaci, cu teama de a nu rămâne “în stradă, sub cerul liber”: ‘Da, ambalam cozonacii! Nu m-am dat niciodată la o parte de la muncă şi nu e nicio ruşine să mergi să munceşti, să câştigi bani, să ai un drum. Când rămâi al nimănui, te gândeşti lângă cine să stai, cu cine să vorbeşti. Chiar dacă eram un copil când mi-am pierdut tatăl, mă gândeam că trebuie să stau lângă cineva care să-mi poată da ceva de mâncare… Mă gândeam că trebuie să mă duc să muncesc de mic pentru a nu rămâne în stradă, sub cerul liber…”

“Trebuia să fac ceva să-mi ajut familia” a mai spus el. “Mama era bolnavă, nu aveam bani şi ne bucuram de fiecare dată când ajungeam acasă cu un cozonac. Mă dureau picioarele, că eram mic şi tot împachetam la cozonaci. Dar ştiam că trebuie să muncesc să-mi iau cozonacul'.

Cum s-a apropiat de fotbal

O vecină, Pansela, a fost cea care i-a deschis calea către fotbal: “Aveam o vecină pe care o chema Pansela. O fostă vecină din Drumul Taberei, care m-a ajutat foarte mult. O să o ţin minte mereu. M-a luat de mână şi mi-a zis că dacă nu voi munci, nu o să reuşesc. Viaţa îţi dă şi bune, şi rele! Ea a fost cea care m-a dus în fabrica de cozonaci. Apoi, tot ea a fost cea care m-a dus la fotbal şi mi-a zis: «Bucură-te de fiecare dată când joci fotbal, e o plăcere a vieţii!». Aşa am ajuns la fotbal.

Mi-a spus în primele zile: “Florine, să te ţii de fotbal şi vei avea multe bucurii!”. Când eşti un copil amărât, singur pe lume, trebuie să ai forţa să rezişti şi să nu te laşi doborât de nenorocirile vieţii. Trebuie să-ţi vezi mereu de treabă, chiar dacă de multe ori nu ai niciun chef. În viaţă nu trebuie să ai nasul pe sus, trebuie să fii umil, cel puţin ăsta e crezul meu! Şi, obligatoriu, trebuie să mergi înainte şi să fii puternic. Viaţa te căleşte'.

Florin Niţă este căsătorit cu Laura de 13 ani şi au doi copii, Andrei şi Maia.