Cristian Șimonca, cunoscut publicului drept Otravă, este unul dintre cei mai apreciați creatori de conținut din România și un nume de referință în bloggingul autohton. De-a lungul anilor, și-a construit o comunitate fidelă prin povești autentice, recomandări de călătorie, experiențe culinare și un stil de storytelling care l-a diferențiat în peisajul digital.
Gallery
Înainte să devină unul dintre cei mai apreciați creatori de conținut din România, Otravă și-a construit cariera în jurnalismul sportiv, petrecând zece ani în redacția Pro TV.
Blogul pe care l-a deschis în 2006 din pură pasiune avea să îi schimbe complet destinul, transformând un hobby într-o profesie și oferindu-i șansa de a colabora cu sute de branduri și de a călători în întreaga lume.
Într-un interviu pentru PRO TV, ne-a vorbit despre începuturile sale, primul salariu din online, miturile din spatele meseriei de influencer, relația cu hate-ul și motivul pentru care succesul, în viziunea lui, nu se măsoară în bani sau urmăritori, ci în poveștile oamenilor pe care i-a inspirat.
Cine sunt și acum. Un om pasionat de sport și de teatru. Și din pasiunea pentru sport am făcut facultatea de jurnalism. Apoi 10 ani de zile am fost editor de știri la Pro TV. Aici am învățat tot ce știu acum. A fost o școală excelentă pentru mine. Am vrut să fac jurnalism sportiv de când eram copil. Îmi notăm fiecare scor de la fiecare meci începând cu Cupa Mondială din Italia 1990, apoi Jocurile Olimpice de la Albertville 1992, apoi Lillehammer 1994 și tot așa. Mi-am îndeplinit visul. Am lucrat în cea mai tare redacție sportivă a unei televiziuni din România. Aici am cunoscut oameni mișto, de aici mi-a venit și porecla de Otrava. Toate au pornit de aici. Inclusiv tot ce a urmat în Social Media.
Mi-am făcut un blog în 2006. Și scriam acolo de fun. Am făcut asta ca hobby. În timpul liber. Din 2012-2013 au început să vină proiectele. Am mers în paralel 2 ani…în timp ce lucram la Pro. Apoi din 2015 a devenit jobul principal. Nu am crezut niciodată ca o să ajung să fac asta, să trăiesc din asta. Niciodată. Personajul a luat naștere în 2006. Și porecla cam tot din perioada aia e. Cred ca 2005. Felix Drăghici, fostul meu șef a fost autorul. Și de aici au pornit toate. Pare ca sunt niște amintiri dintr-o altă lume.
Nu am simțit vreodată asta. Nici nu știu. Cred ca in momentele în care au apărut proiectele. Am lucrat cu peste 500 de branduri. Am fost peste tot în lumea asta. E un vis pe care nici măcar nu îmi imaginam ca o să îl trăiesc. Am fost în State la meciul lui Tyson, Ibiza, Mexic…în toată lumea cu proiecte pentru diverse branduri. Dar nu cred ca am avut un moment în care să zic “gata..am reușit”. Mi se pare cel mai tare când primesc mesaje de la oameni pe care nu îi știu personal care îmi spun “am fost în vacanță asta datorită ție”, “piesa de teatru recomandată de tine a fost prima întâlnire cu soția mea”, etc. Astea mi se par cele mai tari lucruri ever.
View this post on Instagram
Normal. 2012. Un proiect cu un client mare, din categoria beauty & skin care. 1000 de euro. Pe vremea aia câștigam mai puțin de atât într-o lună. Am fost cu soția mea în vacanță. Prima noastră vacanță. Pe Riviera Franceză.
Sunt niște venituri din care poți să trăiești liniștit o viață frumoasă. E un mix ideal: facem ceea ce ne place în mare parte și mai și câștigăm bani din asta. Și eu și soția mea avem cea mai frumoasă meserie din lume. Suntem niște oameni fericiți și norocoși. Am muncit și mult pentru asta. Dar este fantastic.
Am refuzat sume mari din mai multe motive. Sunt domenii în care nu mă pricep și nu mă bag. Nu sunt român adevărat. Nu mă pricep la orice. Îmi place să îmi fac treaba bine. Și când simt ca există șanse să nu fie așa din diverse motive…spun pas.
La noi nu vede multe. Noi avem multe momente pe care le trăim doar noi. Așa a fost mereu. Am avut o graniță. Și cred ca e cel mai ok așa. Publicul poate ca nu vede munca din spatele unui proiect. Nu vreau sa cad in extrema celalalta sa zic ca noi avem o munca grea. Nu e deloc asa. Sunt meserii care sunt grele. Foarte grele. Dar și la noi e bătaie de cap. Nu e totul doar fun. Când am proiecte în străinătate cu un brand programul e foarte strict. La fiecare secunda. Oamenii văd doar partea fun. Ceea ce e normal.
Ca fac o poză în 3 secunde pe care primesc mii de euro.
Nu citesc. Nu mă interesează. Nu există. Au fost episoade. Oamenii au mare nevoie de atenție. Și încearcă să o obțină prin diverse metode. Unul dintre ele suntem aceste comentarii. La început mă afectau. Dar acum nu le mai văd. Oamenii sunt supărați pe diverse motive…și refulează unde pot. Netul e cea mai bun loc să verși tot ce e mai rău din tine. “Asumat”, cu o poză cu un cal care aleargă pe un câmp la avatar…poți înjura pe oricine. Asta pentru ca noi avem o mare boală…în loc să ne trăim propria viață…încercăm să trăim viața altora. Dăm sfaturi pe care nu le cere nimeni, avem păreri, le știm pe toate. Ne freacă grija pentru cel de lângă...asta e sportul nostru național.
View this post on Instagram
Când eram mai tânăr eram mai drastic. Judecam des. Și e cea mai mare prostie. Nimeni nu are voie să judece. Toți suntem oameni, toți greșim. Omul e supus și suspus greșelii. Nu există alb și negru. Există nuanțe. Asta am învățat în timp.
Jurnalism sportiv, aș face evenimente, aș împărtăși cu omenii tot ce am învățat.
Mi s-au îndeplinit visele pe care nici măcar nu am îndrăznit să le visez. Am o soție minunată. Am o fetiță superbă. Am cunoscut oamenii pe care îmi doream să îi cunosc, m-am împrietenit cu oameni cu care nici nu mă gândea m sa fiu vreodată prieten, am fost aproape peste tot în lumea asta.
Fotografii: Instagram
CITEȘTE ȘI: