Alex Dima, despre campania "Romania sub zapada", nominalizata la premiile Emmy: "Am stat in zapada mai bine de o luna de zile"

Alex Dima, despre campania  Romania sub zapada , nominalizata la premiile Emmy:  Am stat in zapada mai bine de o luna de zile
Data publicarii: 04 Septembrie 2013
Data actualizare: 04 Septembrie 2013
Profesionalismul redactiei Ştirilor ProTv este certificat inca o data de o prestigioasa nominalizare la Premiile Emmy, de aceasta data pentru reportajele despre caderile masive de zapada de la începutul anului 2012. Pentru a treia oara munca, dedicarea, acuratetea si expertiza intregii echipe a Stirilor ProTv, de la corespondenti, reporteri, operatori imagine, editori, editori de montaj la producatori plaseaza postul din Pache Protopopescu in elita mondiala a jurnalismului.

Pana pe 1 octombrie, atunci cand la New York vor fi anuntati castigatorii, iata ce inseamna această nominalizare pentru Alex Dima, unul dintre oamenii care au condus la aceasta performanta.

"Zapada din iarna lui 2012 a fost una dintre cele mai puternice experiente prin care am trecut! A fost o provocare, un amestec de adrenalina, drama, momente limita din care simteam ca e posibil sa nu mai iesim! O experienta pe care nu o regret!

Daca acum ar ninge m-as intoarce in zapada! Am fost tare mandru atunci de colegii mei! Am fost mai mult decat o echipa! Din pacate, pentru sute de mii de oameni a fost un cosmar alb! Am trait alaturi de ei mai bine de o luna. Am crezut cu tarie atunci ca daca ajungem la cei ramasi in nameti putem sa-i salvam. Si au fost multe astfel de situatii.

Nominalizarea la Emmy ma bucura foarte mult, iar acum sper sa castigam. A fost un material la care au muncit multi oameni: corespondenti, operatori, echipa tehnica, am facut o echipa jos palaria!"

Care au fost cele mai mari dificultati pe care le-ati intampinat atunci in timpul filmarilor?

As putea sa povestesc zile in sir pataniile din nameti. Dificultati au fost multe. In primul rand drumul prin nameti catre locuri in care nu ajunsese nimeni de zile in sir. Am ajuns in multe locuri inaintea autoritatilor. Am mers kilometri prin nameti. Ore in sir. Cand am pornit spre Balta Alba (Buzau), la un moment dat nu-mi mai simteam partea stanga a fetei. M-am speriat foarte tare si i-am spus lui Cristi Corchis, operatorul.

Din fericire, daca pot sa spun asa, si el avea aceeasi problema. Dupa cateva ore de mers prin viscol ne inghetasera pur si simplu fetele. Ne-am oprit, am ras si am facut tot felul de miscari pana cand ne-am revenit. Si tot cu Cristi am dormit in satul Lunca in casa batranului Radu, la 7 metri sub zapada. A fost cea mai lunga si friguroasa noapte. Am dormit la minus…multe grade. Cu nea Luca am ramas prieteni pe vecie.  

Ce v-a impresionat cel mai mult in acele zile?

Am ramas in minte cu imaginea batranilor care plangeau neajutorati. Intr-un sat am gasit o batrana care isi punea pe foc porumbul. Isi sacrifica mancarea pentru animale pentru a scapa de inghet. N-o sa uit niciodata imaginea acelei femei care plangea in fata sobei si nici sunetul pe care il scoate porumbul atunci cand arde.

M-a impresionat foarte mult si batranul Radu din satul Lunca. Avea casa acoperita de 7 metri de zapada si el avea puterea sa glumeasca si sa ridice moralul sotiei si pe cel al vecinilor. Am ramas prieteni si ne auzim cam o data pe luna. Intr-o noapte am ramas in casa unui cioban. Am mancat cu familia lui in jurul unei mese mici, la cativa metri sub zapada. E de nedescris sentimentul pe care il traiesti atunci cand niste oameni napastuiti te invita la o farfurie de mancare calda, dupa ce ai strabatut kilometri prin zapada. Oameni care isi priveau casa cum e strivita de zapada si ei spuneau zambind ca asa a vrut Dumnezeu.

M-a impresionat si linistea in care pompierii si jandarmii dadeau la lopata, fara sa carteasca pentru a scoate oameni din zapada. Acesti salvatori erau eroi. Unii dintre ei stateau cu apa in bocanci de saptamani intregi. Am ramas impresionat si de oamenii care au venit in zonele sinistrate cu ajutoare, care au venit sa ajute. Solidaritatea din acele zile mi-a ramas la suflet.

Dar m-a impresionat insa si ignoranta oamenilor care nu luau in seama avertizarile autoritatilor si se aventurau in nameti. Ii gaseam blocati si inghetati dupa cateva ore. Impresionat am ramas si de nepasarea unor indivizi care stateau in carciuma in timp ce batrani neajutorati se chinuiau sa sape tunel pentru a iesi din casa.

Cate zile ati petrecut atunci alaturi de oamenii izolati?

Cred ca am stat in zapada cu mici pauze, mai bine de o luna de zile. 
 




VIDEO PROTVPLUS.RO
STIRILEPROTV.RO
Mai mult pe STIRILEPROTV.RO
Modifică setările cookies