Anca Nastasi: In scoala generala eram exploatati la muncile campului, la scos cartofi sau smuls buruieni

Redacția Redacția

Actualizat 1. 1. 1970

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

Anca Nastasi iti spune amintiri din scoala generala, dintr-o perioada cenusie si mohorita, sub pecetea comunismului.

Cum a fost in prima zi de scoala?
Foarte interesant: ghiozdanul rosu cu Scufita Rosie si Lupul cel Rau, greu, din vinilin, penarul chinezesc cu guma de sters care mirosea a bomboane, clasa imbacsita in miros de petrol sau cu ce dadeau pardoselile ca sa dezinfecteze, doua abecedare vechi, de luat acasa - cel de romana si de germana, foarte multa lume noua si o invatatoare care ne privea suspicios: clar, era un camp de lupta unde doar razboinicii aveau sa supravietuiasca.

Iti mai amintesti cum arata primul coleg de banca?
Era blond, cu ochi albastri si il chema Heinzi. Purta bretele si avea tot timpul carioci colorate si abtibilduri – lucruri considerate raritati de acea generatie. Ma simteam bine cu el in banca, fiindca era singurul meu fost coleg de la gradinita.

Mai pastrezi legatura cu vreunul dintre colegii din clasa I?
Nu. Dar i-as opri pe strada daca i-as vedea, ceea ce s-a mai si intamplat.

Materii preferate:
In clasa I,  lucrul manual: ca decupam hartie colorata si lipeam! Apoi, limba engleza.

Cea mai mare nazbatie:
In clasa a II-a chiuleam de la orele de pian, iar acasa spuneam ca n-am gasit-o pe profesoara.

Prima nota proasta:
2 la matematica, dar abia in liceu. Dar, in fiecare an am fost premianta, mai putin in liceu, cand – desi aveam medii mari, nu mai primeam diploma, din cauza absentelor, care se transformau in nota mica la purtare....
 
Ce ti se parea cel mai dificil in perioada scolii?
Invatatul mi-a placut, chiar si cele mai absurde lectii le luam ca pe o provocare. DAR:  In clasele I - IV – inviorarea din prima pauza de dimineata, si cantatul tricolorului la inceputul primei ore – le simteam ca pe o umilinta; apoi... cand am crescut mai mare, orele plictisitoare de “Pentru Apararea Patriei” si citirile din revista “Cutezatorii” - propaganda comunista care se preda in orele de dirigentie + cordeluta si cravata + faptul ca profesoarele comuniste ne certau daca aveam ciorapi rosii. Singurele culori permise erau: alb, albastru sau negru – totul era gri, sters, fara culoare, foarte trist. Toate aceste mizerii erau foarte greu de suportat. Faptul ca in fiecare toamna eram exploatati la muncile campului, la scos cartofi sau smuls buruieni si sortat ceapa – era de fapt o distractie generala.

Ai stat intr-o anumita banca?
Stateam pe la mijloc, destul de aproape de tabla, ca sa vad ce scrie, fiindca eram mica, si destul de departe de catedra, ca sa ma pot pierde neobservata in peisajul clasei – loc ideal pentru copiat sau citit romane pe sub banca.

Cand ai copiat prima data? 
O, nu mai stiu! Prin clasa a III-a mi-am dat seama ca e riscant sa copiezei de la colegi, ca s-ar putea sa fie mai netalentati decat mine si de atunci ma bazam pe propriile mele surse.