Românii au talent, 13 februarie 2026. Ioan Petruțescu l-a emoționat până la lacrimi pe Mihai Bobonete. A cântat la pieptăn, dar doina dedicată Andrei l-a lăsat fără cuvinte: „De unde eram pregătit cu un TIR de glume, în momentul în care ați început să cântați, ceva în mine s-a schimbat total”

Andreea Buinoschi

Publicat 13. 2. 2026

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

Adaugă PRO TV ca sursă preferată în Google

Ioan Petruțescu participă cu un talent care, din punctul lui de vedere, este unic: cântatul la pieptăn. A cântat muzică populară cu ajutorul unui obiect banal și, la final, a cântat o melodie special pentru Andra.

Andra: „Ne-ați lăsat fără cuvinte. E greu să dau altceva, așa că dau Da”

Andi Moisescu: „Excepțională prestația la pieptăn! Nu am mai întâlnit pe cineva să cânte. Mi se pare că e ceva foarte dificil. Sunteți un talent, fără discuții”

Mihai Bobonete: „E absolut minunat și încep să îmi pun multe întrebări despre rolul meu pe scaunul ăsta. Nu te aștepți să întâlnești un om ca dumneavoastră. Din punctul meu de vedere, eu nu sunt pregătit, pentru că, de unde eram pregătit cu un TIR de glume vis-a-vis de prestația dumneavoastră la pieptăne, în momentul în care ați început să cântați doină, ceva în mine s-a schimbat total. M-a lovit faptul că ați transmis foarte multă bunătate. Am simțit-o când ați deschis gura și ați început să cântați. Vă respect foarte tare și vă mulțumesc că ați venit la Românii au talent!”

Carmen Tănase: „Am cam amuțit. Ce ați făcut dumneavoastră cu Mihai aici este unic. Nu s-a mai întâmplat”

Cine este Ioan Petruțescu

Talentul lui Ioan Petruțescu este cântatul la pieptene, o pasiune descoperită încă din copilărie. La vârsta de 13 ani, din joacă, a început să cânte folosind un ziar. A observat rapid că acest instrument improvizat produce sunete interesante și a continuat să experimenteze. A încercat mai întâi pe un penar de lemn, apoi pe pieptene cu ziar, perfecționându-și treptat tehnica. Exersa zilnic, iar, în timp, a devenit tot mai priceput. Talentul său a fost remarcat inclusiv de profesorii de la școală, care l-au înscris la competiția „Cântarea României”.

Cântă de la vârsta de 14 ani și este autodidact. Consideră că talentul său este un dar de la Dumnezeu, nu moștenit, deși și fratele său a avut înclinații muzicale. Părinții nu l-au încurajat să urmeze o carieră artistică, fiind oameni credincioși, de confesiune pocăită, care considerau muzica o activitate „lumească”. În ciuda acestui fapt, Ioan și-a urmat pasiunea.

Pentru el, acest talent reprezintă un vis neîmplinit, deoarece nu a avut șansa să fie promovat și cunoscut la adevărata sa valoare. Muzica îi aduce alinare și bucurie și spune că, indiferent cât de apăsat ar fi de griji, atunci când cântă, uită de toate problemele.

De-a lungul vieții, și-a exprimat talentul la petreceri, în familie și în cercul de prieteni, dar și pe scene importante. A cântat în fața publicului la Festivalul „Saveta Bogdan”, unde a obținut locul I, iar artista i-a oferit personal medalia de aur. Înainte de 1989, a participat la Cenaclul Flacăra, alături de Adrian Păunescu, precum și la „Cântarea României”.

Ioan o apreciază foarte mult pe Andra, în special pentru interpretările sale de muzică populară și își dorește ca, într-o zi, să cânte alături de ea. Dintre instrumentiști, îl admiră pe Doru Țăranu.

Este susținut constant de soția și copiii săi, dar și de toți cei care îl ascultă cântând, care îi spun că are un talent unic. Ioan afirmă cu încredere că nu are concurență la acest instrument. Profesional, cele mai importante momente din viața sa au fost participările la festivaluri și descoperirea muzicii, care i-a schimbat complet parcursul. Muzica este marea lui pasiune, fără de care nu poate trăi.

Printre cele mai fericite momente din viața sa se numără nașterea celor trei copii și reușitele celui mai mic, care la doar 20 de ani a devenit dublu campion național la karate. Din păcate, din lipsa resurselor financiare, acesta nu a putut participa la campionatele mondiale. Cele mai dureroase momente pentru Ioan au fost pierderea fetiței sale de doar patru ani, precum și moartea părinților.

Visul său este să fie promovat în cariera muzicală și să își poată schimba viața în bine, trăind mai liniștit alături de familie și susținându-și în continuare fiul în sportul pe care îl practică de zece ani.

Dacă ar câștiga, și-ar cumpăra o casă pentru familie, deoarece locuiesc în chirie și sunt mereu amenințați cu evacuarea, și ar investi în cariera sportivă a fiului său.

VEZI MOMENTUL INTEGRAL ÎN VIDEOCLIPUL DE MAI SUS