INTERVIU: Un an în slujba oamenilor aflați în suferință. Mărturiile Hannei Butenko, o tânără de 27 de ani, despre viața în Ucraina
Citeste mai mult despre:
Divertisment-Exclusiv,
Actualizat
Pe chipul ei se citește speranța. O simplă fată din Nikolaev (în ucraineană Mykolaiv), în vârstă de 27 de ani, și-a petrecut ultimul an din viață printre sunete de explozii, dormind prin subsoluri, în tot felul de adăposturi sau în mașină. Viața ei s-a schimbat radical, pentru că a ales să ajute, a ales să fie alături de compatrioții ei aflați în suferință, dar și alături de militarii care își apără țara. Într-un interviu exclusiv pentru PRO TV, Hanna Butenko a povestit despre viața oamenilor din Ucraina, după un an de război.
Povestește-mi puțin despre tine. Cine este Hanna Butenko?Am 27 de ani și sunt medic de profesie. De la începutul războiului, m-am implicat în acțiuni de voluntariat. Aproape toți din familia mea sunt pe front, luptă. Doar eu și mama am rămas în Mykolaiv. Am avut de ales: fie mă duceam ca doctor pe front, fie să devin voluntar. N-am putut să o las singură pe mama, de aceea am ales să fiu lângă ea și să-i ajut pe oamenii aflați în suferință.
Cum a fost situația în orașul tău în acest an de război?
A fost o perioadă când în Mykolaiv era foarte periculos să stai. Pe aici trecea linia frontului. În fiecare zi și noapte auzeam bubuituri, împușcături. Cam de atunci am început să-i ajut pe oamenii care se ascundeau prin subsoluri. Eu și prietena mea cumpăram cereale (orez, griș, hrișcă ș.a.) și împărțeam, pentru că mulți stăteau flămânzi. Oamenii erau îngroziți, nimeni nu putea lucra, doar se ascundeau. Așa am început să povestesc pe Instagram despre situația din țara mea, iar mulți oameni s-au oferit să vină cu donații.
Ce faci mai exact, în calitate de voluntar?
Pe lângă ajutorul oferit civililor, am început să le trimit mâncare, medicamente și haine militarilor. Tot mai mulți oameni au început să mă caute ( chiar și străini din Polonia, Cehia, Italia), ca să distribuie mai departe pachete celor care chiar au nevoie de ajutor. Este vorba despre familii care au rămas fără casă, mame cu copii mici, care au nevoie de scutece și lapte, oameni care s-au refugiat din alte zone și au tot felul de nevoi. Viața mea s-a schimbat la 180 de grade. Mulți dintre prietenii mei au plecat. O am doar pe mama alături.
Cum este situația în prezent, în orașul tău?
În ultima lună a fost liniște, dar orașul nostru a avut mult de suferit. Satele din apropiere sunt aproape pustii. Casele, uzinele sunt distruse. Apa de la robinet nu este potabilă. Avem probleme cu refugiații din Herson, unde situația este și mai grea. Ei trebuie ajutați, adăpostiți. Pe tot parcursul acestui an, Mykolaiv a fost ca un scut, chiar pot să spun că este un oraș erou. Toți oamenii s-au unit, toți se ajută între ei. Am devenit mai apropiați. Fiecare este gata oricând să sară în ajutorul aproapelui său.
Având în vedere toată tristețea pe care o vezi în fiecare zi, de unde îți iei puterea și cum îți ridici moralul?
Pe lângă faptul că are un suflet mare, Hanna le transmite oamenilor doar energie pozitivă prin zâmbetul ei și prin cuvintele de încurajare. În filmulețul de mai jos, se întoarcea de la un drum lung și încerca să doarmă pe bancheta din spate a mașinii. Prietena ei glumește cu ea: „Ce faci Hanna? Pe unde ai umblat ieri? Ai fost cu colindul? Da, da, am adunat ceva, răspunde ea. Bine, ia și de la mine ceva dulce”.
Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a publicat pe pagina sa de Instagram fotografia Hannei și i-a mulțumit pentru activitatea ei de voluntar ( a șasea fotografie din seria de imagini)
Sursă foto: Instagram/ a.butenko_
Vezi și:
Gallery
Parteneri editoriali
Videoclipuri cu știri
Citește și
