Mi-a plăcut sportul de mic. Am început cu arte marțiale la vârsta de 5 ani. După 12 ani de lupte și câteva premii câștigate, am schimbat artele marțiale cu dansul, și de atunci am avut dansul alături în tot ceea ce am făcut. 

Am început cu salsa, apoi am trecut la a studia tot ce îmi pica în mână: hip-hop, contemporan, stage choreography, dans cu focul. Nu conta. Important era să descopăr. Am 6 titluri de campion național la salsa, am reprezentat România la Campionatele Mondiale de Salsa și am pregătit un triplu campion mondial, singurul campion mondial al României la salsa.

Dansez de 18 ani deja. Anul acesta am făcut 36 de ani și „majoratul” în dans.

Iubesc dansul, pentru că îți dă posibilitatea să te exprimi fără cuvinte, să arăți cine ești când nu vorbești. Cuvintele divizează, pentru că sunt doar niște reprezentări simpliste a ceea ce vrem să spunem. Conexiunea autentică cu ceilalți se realizează prin simțire, nu prin vorbire.

În paralel cu dansul, am studiat fitness, nutriție și yoga. M-am și acreditat ca instructor de fitness și yoga. Am lucrat 7 ani în domeniu, am ținut clase și antrenamente personalizate, ajutând oamenii să își depășească barierele și să fie sănătoși și în formă. 

După aceea, am trecut la partea de „suflet" a vieții. Am studiat coaching și NLP, cu multă dezvoltare personală în paralel. Cred că pentru a putea excela în orice domeniu este nevoie să îi înțelegi pe ceilalți și să știi să te înțelegi cu ei.

Eram plin de energie și foarte nervos când eram mic. Asta m-a făcut să vreau să mă înțeleg, motiv pentru care am început să studiez cum funcționează oamenii din mai multe puncte de vedere: fizic, psihologic, emoțional. Am pornit de la a mă „repara” și am ajuns la a mă cunoaște și a mă înțelege, atât pe mine, cât și pe cei din jurul meu.

Am locuit în Dubai. Acolo am dansat și am coregrafiat într-un club al unui fiu de șeic. Am dansat la un moment dat și pentru familia șeicului. M-am întâlnit și cu Flo Rida, cântărețul, la o petrecere acolo. Am făcut și poză cu el. Acolo am învățat să dansez cu focul. Am fost la petreceri acolo, și la petreceri pe yacht, cum numai în filme vezi. O bogăție incredibilă, dar prea puțină natură. Mi-a plăcut experiență, dar nu a fost pentru sufletul meu.

Am locuit în Cali, Columbia. Acolo mi-a plăcut. Am mers acolo ca să învăț salsa de la „mama” ei, și chiar am învățat. Am realizat cât de importantă este cultura unei țări și cum modelează comportamentul și atitudinea oamenilor. În Columbia eram „gringos” și aproape toată lumea avea grijă de noi. 

Într-o seară a fost un scandal într-un parc și am ajuns pe partea greșită a parcului. Așa că au venit 3 tipi la mine și mi-au furat telefonul. Acolo nu este de joacă. Există linii imaginare între cartiere și găști care se omoară între ele dacă încalcă aceste limite. Și drogurile se vând în stradă de parcă sunt bomboane, aceasta este partea negativă.

Partea pozitivă este că majoritatea oamenilor, când te văd că ești străin, au grijă de tine, îți spun pe unde să mergi și pe unde nu, îți spun să nu scoți telefonul pe stradă. Am întâlnit un tip cu care ne-am împrietenit și ne-a plimbat peste tot, a avut grijă de noi ca de copiii lui, am mers în jungla columbiană cu el. El ne-a dus, el ne-a adus.

Și mâncarea… incredibilă, și fructele. Nu mai zic de cum dansau oamenii aia și ce frumoase erau femeile, cu toate că și româncele sunt foarte frumoase.

Am locuit în Mexic, și la mare, și la munte. Altă țară incredibilă. 

Sunt îndrăgostit de America Latină și am în plan să fac un tur al continentului ca să văd cât mai mult și să experimentez cât mai mult din cultura lor. Și din mâncare.

M-am plimbat cu dansul prin toată lumea, peste 20 de țări. Am dansat pe scene mari, pe scene mici, pentru 5000 de oameni, cât și pentru 50 de oameni. Dansul m-a ajutat să ies din “carapacea” timidității mele. Eram foarte timid când eram mic și îmi era rușine să vorbesc cu ceilalți. Dansul m-a ajutat să depășesc această piedică. Prin dans am descoperit că poți comunica cu ceilalți fără să fie nevoie să folosești cuvinte. E un alt limbaj, mult mai autentic și mai aproape de inima omului. 

Am învățat să gătesc în Dubai. Atunci am locuit prima oară singur. La început nu știam nici să fac o ciorbă, m-am dus la o prietenă de acolo să mă învețe. Făceam ciorbă și piept de pui cu legume congelate, trase la tigaie. Asta a fost, la început, mâncarea mea cea de toate zilele. Apoi, pe măsură ce a trecut timpul, m-am diversificat și am început să prind gustul gătitului.

Ca formare, sunt inginer de construcții, dar după ce am făcut asta câțiva ani, am schimbat ingineria cu adevărata mea pasiune, dansul. Înainte de inginerie, am făcut tot felul de job-uri: am vândut ziare în intersecție, iarna, la 14 ani, am fost agent de asigurări, am fost salahor, apoi instalator, apoi am intrat la facultate și am ieșit inginer. Un inginer dansator.

Acum sunt coregraf, coach și instructor de fitness și yoga, iar în prezent lucrez la un program de dezvoltare personală prin dans. Din ce știu eu, primul de acest gen în România. 

Bucătăria se aseamănă mult cu dansul. Necesită creativitate și dedicare. O mâncare bună este ca un dans reușit. Fiecare pas trebuie făcut la timpul potrivit și ținând cont de muzică. La dans muzica este dată de instrumente, în bucătărie este dată de sunetul cuțitului care taie sau al ingredientelor care sfârâie în tigaie. Iar când le faci pe amândouă... este divin.

Cred că energia celui care gătește se transmite în mâncare, de aceea este important să gătești cu iubire în inimă și un gând pozitiv în minte. 

Ca hobby-uri, cred că este evident deja: iubesc să călătoresc, să cunosc culturi noi și oameni noi. Și dacă e și muzică pe fundal, e perfect. Dacă e salsa, cu atât mai bine.

Am venit la MasterChef să îi inspir și pe alții să își urmeze pasiunea și să le arăt că a ști să gătești e o superputere la îndemâna oricui. O mâncare bună nu trebuie să dureze ore să o faci. Poți să o faci și în 30 de minute. Și o faci cum îți place ție, nu cum îi place altuia.