Încă de la 3 ani am fost un șoricel de bibliotecă, care își petrecea timpul citind, furând „meserie” de la bunica și mama mea și reproducând ce vedeam prin curte cu noroi, pietricele și buruieni. Încă de mică aveam acest simț de corporație insuflat,  postându-mă pe gardul bunicii, încercând să vând prăjiturele mele „apetisante” trecătorilor de pe stradă pentru 10.000 lei, pentru a-mi cumpăra cornuri cu ciocolată și abțibilduri.

Din șoricel de bibliotecă neastâmpărat, am devenit un copil și o adolescentă studioasă, ca să nu spun tocmai tocilară. Informatica și matematica, pentru mine, mereu au fost subiecte ușoare, urmând ulterior cursurile facultății de Automatică și Calculatoare din UPB. Acolo am descoperit pe deplin și voluntariatul, iubind să ajut la dezvoltarea colegilor mei studenți prin evenimente și competiții organizate de ONG-ul în care activam (shout-out pentru BEST București!). Voluntariatul mi-a deschis și apetitul pentru călătorit, iar călătoritul mi-a permis să încerc gusturi noi pe care am încercat mereu să le reproduc acasă, în propria-mi bucătărie. Așadar, am început să organizez cine tematice prietenilor mei cu felurite specificuri: într-o seară descopeream gastronomia franceză cu o supă de ceapă, ratatouille si chateaubriand, iar în alta „vizitam” Japonia printr-un ramen pregătit timp de 3 zile.

Relația mea cu marile corporații a început la sfârșitul anului III de facultate, ca orice alt student care trebuie să-și facă practica și să obțină un 10 ușor, că de sfinții 5 nu ducea nimeni lipsa. Astfel, am devenit șoricel de laptop, în ultimii 5 ani reușind să ajung la un nivel înalt în cariera mea de consultant, făcând față cu brio cerințelor tehnice ale unor clienți internaționali extrem de exigenți. Evident, partea profesională mi-a dat și mai mare avantaj în descoperirile mele gastronomice (și muzicale, pentru că alt hobby al meu este să răgușesc la concerte Rock) din călătorii, până la apariția prietenului nostru, Covid-19.

Singura parte bună din această pandemie a fost faptul că m-am împrietenit cu Munții Carpați. 

Cu inima în dinți, am pornit în aventura de a deveni și șoricel de bucătărie, așa cum Chef Hadad mi-a spus cu afecțiune. Și de acolo, să vedem cum binomul Consultanță IT – Bucătărie continuă.