Isi plateste succesul in rate. A venit la "Romanii au talent" cu un pian pentru care bunica lui a facut credit la banca:

Isi plateste succesul in rate. A venit la Romanii au talent cu un pian pentru care bunica lui a facut credit la banca:
Citeste mai mult despre: Cosmin Mihalache, pianist, Romanii au talent,
Data publicarii: 03 Aprilie 2012
Data actualizare: 03 Aprilie 2012
Vezi show-ul "Romanii au talent" integral pe voyo.ro.

Elevul Cosmin Mihalache, 18 ani, a uimit vinerea trecuta juriul de la "Romanii au talent", dupa ce a interpretat impecabil la pian piesa "I love the way you lie", cantata de Eminem si de Rihanna.
 

Andra a fost fermecata de el si i-a spus :  "Tu ai mai avut pitite acolo langa pian inca doua maini cu care ai cantat". "Pari un baiat special care o sa ajunga departe in concursul nostru", au tinut sa completeze si ceilalti jurati.


Cosmin Mihalache are 18 ani si s-a nascut in Hunedoara, unde locuieste si acum.  A fost elev al scolii de muzica “Traian Lalescu” , unde timp de aproximativ 7 ani a cantat la pian,  si vocal in corul scolii timp de 4 ani.

In clasa a II-a, mama a facut niste sacrificii enorme pentru a-mi cumpara o pianina acasa, lucru ce avea sa ma motiveze si sa imi schimbe viata, dandu-mi seama de acest lucru dupa multi ani.

Pe perioada studiului in acest domeniu nu am excelat niciodata. Imi displacea foarte mult cand profesoara mea ma mai lovea peste degete, peste maini, iar eu fiind mic, aveam impresia ca sunt sursa ei de descarcare a nervilor. Mi se parea anormal sa fiu obligat asa sa cant la pian" povesteste tanarul. 


Muzica hip hop, una din pasiunile mele

"Pe la 14 ani eram atras de stilul “hip hop”, avand in garderoba, gesturi, vocabular, multe elemente ce se gasesc in aceasta cultura. Hip hop in sine ramane si acum genul de muzica pe care il prefer, il ascult si in care ma regasesc cel mai mult.

In clasa a IX-a, am cantat la balul bobocilor organizat de liceul meu, la o orga imprumutata de mama de la o prietena. Mi-am ales doua melodii din stilul “hip hop” , facute dupa propriul auz, publicul ramanand impresionat, moment in care m-am simtit mai fericit si mai util ca niciodata. Am ramas surprins, socat, extaziat, starea de fericire citindu-se foarte greu pe fata mea. 

Atunci mi-am dat seama: chiar daca in tot trecutul meu am cantat piese foarte simple, chiar daca niciodata nu am fost printre cei buni, chiar daca niciodata nu am fost apreciat cu adevarat pentru acest lucru, voi incerca de unul singur, fara nici un fel de ajutor din partea nimanui, sa invat sa cant de unul singur, sa devin din ce in ce mai bun, sa exclud total partiturile si sa incerc sa particularizez gusturile si modul meu de a canta, in ceva nou.

Pianina fiind veche si dezacordata, nu m-a ajutat foarte mult asa ca timp de un an, am strans impreuna cu mama mea niste bani pentru a-mi putea achizitiona o orga profesionala. Asa a si fost; urmatorul an am primit cadou de ziua mea o orga Yamaha pe care o am si acum. 

Din liceu, am inceput sa am compozitii proprii

Incetul cu incetul am ajuns sa cant si cate noua-zece ore pe zi, am inceput sa interpretez melodii din ce in ce mai grele, am inceput sa am compozitii proprii, sa imi fac propriul meu stil de a canta, de a ma antrena, ignorand total tiparul normal de a canta la acest instrument si intr-un timp foarte scurt am ramas uimit de stadiul in care ajunsesem. 

Pianul e pentru mine o persoana, un prieten adevarat

Incepeam sa pun din ce in ce mai mult suflet, din ce in ce mai multa munca, dedicatie, pasiune, pianul devenind pentru mine o persoana, un suflet, un prieten adevarat. In timp am reusit ca toate starile mele sa le transpun in muzica ce o cantam, fiecare clapa apasata reprezentand fiecare moment de tristete, de vinovatie, de fericire, de panica, de iubire, de dezamagire.

Prietenii m-au incurajat sa particip la "Romanii au talent"

In aprilie 2011, am vazut ca emisiunea “Romanii au talent” organizeaza preselectiile pentru cel de-al doilea sezon. Vazand si urmarind cu atentie primul sezon, nu ma consideram destul de apt si de pregatit pentru a participa si eu, fiind pur si simplu fascinat de concurentii din sezonul anterior. 

Dupa primele melodii pe care le-am filmat si le-am postat pe internet, cateva cunostinte mi-au recomandat sa particip, pentru ca daca imi doresc si simt cu adevarat, voi putea transmite si acolo ceea ce simt prin muzica pe care o cant. Aparitia mea pe internet a fost un soc pentru cei apropiati. Am primit foarte multe aprecieri, ceea ce m-a bucurat enorm.

Ca sa pot veni la preselectii, bunica a facut un credit pe 5 ani si mi-a luat un pian digital

In Luna august a aceluiasi an au fost anuntate datele si locatiile preselectiilor pentru emisiune, pentru mine cel mai apropiat oras fiind Timisoara. Atunci am realizat ca nu am cum sa particip; orga era prea mica, nu puteam sa ma extind nici pe jumatate, iar pianina era foarte grea, nu putea fi carata. 

Se apropia ziua preselectiilor, iar bunica mea mi-a spus sa imi iau un pian digital, pentru ca se va imprumuta ea de bani sa mi-l plateasca in rate. 

Nu m-a bucurat in intregime vestea, caci era o investitie foarte mare, o investitie pe care nu ne-o puteam permite. Avand incredere foarte mare in mine si prezentandu-mi conditiile mai stricte din punct de vedere financiar ce vor urma dupa achizitionarea pianului, am acceptat cu retinere si dupa cateva zile pianul a fost adus acasa. 

Era ceva diferit; nu puteam canta la el in modul in care cantam la pianina; erau altfel clapele, altfel intensitatea lor, structura diferita, nu aveam timpul necesar sa ma acomodez caci mai erau trei zile pana la preselectii. Nu m-am descurajat si m-am gandit ca nu am nimic de pierdut; voi avea timp in viitor dupa ce ma voi acomoda, sa demonstrez cu adevarat ceea ce pot.

La preselectii nu am reusit sa arat nici jumatate din ce pot sa fac la pian

In urma preselectiilor am trait cel mai fericit moment din viata. Am reusit sa trec mai departe, lucru ce mi-l doream si il asteptam de luni de zile insa nemultumirea si tristetea nu m-au parasit; imi era greu sa accept ca nu am am fost deloc la stadiul in care stiam ca eram, imi erau greu sa accept ca nu am reusit sa arat nici jumatate din ceea ce puteam. In cateva zile nu puteam stapani un stil nou de instrument la care nu mai cantasem niciodata, pianina de acasa fiind baza si lucrul cel mai de pret pe care il aveam. 

In timp, dupa luni de zile, am continuat sa cant la pianul digital pe care il primisem de la bunica mea. Cantam din ce in ce mai mult, din ce in ce mai bine, improvizam constant diferit, stapaneam si deveneam mai sigur pe mine decat eram in fata pianinei. Mi-am dat seama mai apoi de un lucru: eu doar imi transpun sentimentele, nu sunt un cantaret profesionist. Imi place sa fiu diferit, sa nu fac ce mi se cere, sa ma caracterizeze propriul stil, sa imi impun singur ceea ce este si nu este bine. 

Imi place sa cred ca ce fac eu la pian este o simfonie de sentimente

Iubesc muzica, iubesc adevarul, iubesc lucrurile diferite – indiferent de natura lor- , iubesc sinceritatea si oamenii care vor sa vada in noi o parte care probabil nici noi nu stim ca exista. De multe ori cand ma simt dezamagit si trist scriu versuri, de cativa ani devenind un alt mod de calmare si de relaxare decat cel prin cantat. Imi place sa cred ca va veni momentul in care modul meu de a canta va fi considerat total diferit, ca ceea ce fac eu este o simfonie de sentimente, nu doar o simpla reproducere.

Bunica si mama mea sunt totul pentru mine, ele m-au crescut si ma cresc, ele ma sprijina mereu, cu ele locuiesc, cu ele sunt in stare de eforturi pe care nu le banuiesc nici eu. Tatal meu ne-a parasit pe mine si pe mama mea cand aveam varsta de sase ani si nu m-a sprijint niciodata material nici macar cu un banut. Este un subiect pe care nu imi place deloc sa il discut, caci am suferit enorm vazand cum mama mea se chinuie si se zbate pentru a ma creste singura si pentru a tine locul a doi parinti. Acum nu stiu unde este, ce face, cum arata, stiu doar ca are alta familie si ca nu vreau sa mai vorbesc niciodata despre acest subiect.  Bunica mea ocupa cea mai pare parte a sufletului meu, fiinta care m-a ajutat si m-a sprijinit mereu de cand m-am nascut, cea mai mare parte a vietii petrecand-o cu ea. O iubesc enorm si sper sa fie mandra de mine in continuare.

Lucrez la un album instrumental

In viitor imi doresc sa scot un album instrumental la care lucrez de mult timp si sunt aproape de finalizare, si imi doresc sa pot face simtita muzica mea in randul cator mai multi oameni care favorizeaza orice gen de muzica.

Emisiunea “Romanii au talent” este cel mai frumos lucru care mi s-a intamplat si mi se intampla. Am intalnit oameni pe care nu credeam ca ii voi intalni vreodata. Am simtit pentru intaia oara primele aprecieri sincere, aprecieri ce m-au motivat enorm de mult. Imi doresc din suflet sa demonstrez mai departe in intregime ceea ce pot, ceea ce simt, ceea ce sunt.

Ma bucur nespus de mult ca Dumnezeu mi-a fost alaturi si a avut aceeasi incredere in mine pe care o am si eu in El. Am incercat sa gasesc cele mai potrivite cuvinte pentru a ma descrie si sunt ferm convins ca sunt acestea: “Sunt o suma de nenumarate sentimente si de stari pe care le pot reproduce doar prin muzica” .




VIDEO PROTVPLUS.RO
STIRILEPROTV.RO
Mai mult pe STIRILEPROTV.RO
Modifică setările cookies
Don’t miss out on our news and updates! Enable push notifications
Get notifications about important news!