Recomandările ortopedului la începutul sezonului de schi: pregătirea fizică este esențială
Citeste mai mult despre:
Divertisment-Utile,
Actualizat
Sezonul rece de abia a început și pasionații sporturilor de iarnă își fac planuri despre locul în care își vor programa sesiunile de schi din următoarea perioadă.
Ultimii ani ne-au arătat că românii și-au întors privirea către acest sport extrem de spectaculos dar, în aceeași măsură, și destul de periculos. Pe lângă cei care practicau schiul cu regularitate, a apărut o nouă categorie - cea a tinerilor - care s-au orientat și spre snowboard datorită adrenalinei pe care o oferă, senzațiile tari fiind, într-o anumită măsură, mai intense decât cele din cadrul schiului tradițional. Pentru a primi cele mai bune sfaturi legate de practicarea sporturilor de iarnă fără complicații, am stat de vorbă cu unul dintre cei mai apreciați chirurgi ortopezi din țara noastră, doctorul Vlad Predescu, specializat în traumatologie sportivă și protezare.
La început de iarnă, monitorii de schi ne recomandă să nu trecem direct la coborâri pe pârtie, fără să ne pregătim corpul pentru acest gen de activitate intensă. Iar antrenamentele trebuie să înceapă cu minim șase-opt săptămâni înainte de vacanța programată, pentru a fi siguri că organismul este pregătit pentru efort. Conform ortopedului Vlad Predescu, sunt câteva elemente esențiale atunci când vorbim despre antrenamentele care pregătesc perioada de schi. “În primul rând, creșterea și întărirea masei musculare, iar aici ne referim în special la categoriile de mușchi din zona inferioară a corpului nostru. Îmbunătățirea echilibrului este, de asemenea, importantă, mai ales cu exerciții care întăresc articulația genunchiului, cea mai intens folosită în sporturile de iarnă. Apoi, exercițiile cardio trebuie să se regăsească în antrenamentul uzual, întrucât optimizează nivelul de energie pe pârtie. Ele pot fi realizate prin alergare, bicicletă sau chiar urcatul scărilor pentru o perioadă de 20 până la 45 de minute.”
Echipamentele de schi, extrem de importante
Trebuie însă să specificăm un lucru: accidentele la schi sau la snowboard au loc, de obicei, atunci când un mușchi sau un ligament este forțat să își depășească limitele în care este obișnuit. Acesta este momentul în care apar cele mai comune probleme ortopedice, și aici facem referire la rupturile de ligamente, la afecțiuni ale meniscului sau chiar la fracturi. Totuși, e bine să avem în vedere că mai sunt și alți factori care au o importanță mare atunci când vorbim de accidentele care au loc la pârtie, unele dintre ele fiind inevitabile, chiar și celor care respectă toate măsurile de prevenție și de pregătire. Însă mai este un alt aspect esențial: calitatea echipamentului și felul în care acesta este purtat. Mulți începători aleg să își închirieze echipamentul de la centrele de profil și, de foarte multe ori, și le pregătesc singuri, fără să solicite îndrumarea unui monitor de schi. “Pentru că nu au experiența necesară, mulți practicanți ai sporturilor de iarnă tind să își fixeze prea strâns legăturile. Asigurați-vă că toate elementele echipamentului corespund vârstei, greutăţii corporale şi, cel mai important, nivelului tehnic la care vă aflați.”, concluzionează Vlad Predescu.
Genunchiul, cea mai afectată articulație
Așa cum era de așteptat, cea mai comună dintre afecțiunile întâlnite în această perioadă este entorsa genunchiului, ceea ce înseamnă că ligamentele au fost fie suprasolicitate, fie au suferit o ruptură parțială. Considerate a fi accidente ușoare, mai ales cele din prima categorie, ele se rezolvă, de cele mai multe ori, cu menajarea articulației, repaus și recuperare, care poate fi necesară chiar și timp ceva mai îndelungat. Problemele apar atunci când ruptura este una serioasă, iar cele ale ligamentului încrucișat anterior sunt în capul listei. Dacă leziunea este una severă, mulți practicanți ai schiului au declarat că au simțit, la nivelul genunchiului, o pocnitură, urmată de umflarea genunchiului și senzația de instabilitate. Acestea sunt semnale clare că aventura pe pârtie s-a terminat și că este necesară o vizită la un cabinet ortopedic, pentru a evalua cât de gravă este situația.
Ruptura de ligament încrucișat anterior
Dacă este confirmată leziunea profundă a ligamentului încrucișat anterior, cea mai recomandată variantă rămâne intervenția chirurgicală. “Decizia tratamentului în cazul unei rupturi ligamentare este luată de pacient, la recomandarea medicului ortoped. Ligamentoplastia - tratarea rupturii unui ligament - se realizează chirurgical, artroscopic, scopul fiind obținerea unui genunchi stabil, complet funcțional, care să îi permită pacientului să își reia, treptat, toate activitățile, inclusiv cele sportive”, declară doctorul Predescu. O operație reușită depinde foarte mult de experiența chirurgului și este doar primul pas spre vindecare, recuperarea fiind, apoi, esențială în refacerea completă a articulației genunchiului. Aceasta poate dura până la șase luni și presupune ședințe zilnice de kineto-terapie și evaluarea periodică a evoluției.
Parteneri editoriali
Videoclipuri cu știri
