EXCLUSIV: 20 de poveşti de Crăciun cu vedetele PRO TV - Elena Lasconi, despre oamenii-Moş Crăciun

EXCLUSIV: 20 de poveşti de Crăciun cu vedetele PRO TV - Elena Lasconi, despre oamenii-Moş Crăciun
Data: 26 Decembrie 2018
Dacă fiecare om ar fi o carte de istorisiri, povestea Crăciunului ar fi unul din capitolele principale. Aşa că noi, sub brad, îţi lăsăm amintirile vedetei tale preferate. Azi, în a doua zi de Crăciun, Elena Lasconi vorbeşte despre... oamenii-poveste, cei care fac de fapt din viaţă o sărbătoare, în absolut orice condiţii.

În  filmul animat “Aventura Îngheţată a lui Olaf” (Olaf’s Frozen Adenture), producţie derivată din “Regatul Îngheţat” (Frozen), omul de zăpadă Olaf merge din casă în casă într-o împărăţie întreagă pentru a găsi tradiţii de Crăciun. Face asta pentru că el şi prietenele lui, Elsa şi Anna, se sperie la gândul că ei nu au niciun fel de obicei de sărbătoare. După ce colindă întreg regatul şi trec printr-o mulţime de peripeţii, Olaf şi prietenele lui înţeleg adevărul Crăciunului: tradiţia nu este valoroasă datorită acţiunii pe care o presupune, ci mulţumită oamenilor implicaţi.

Foto sus: Elena, cu chipiul de CFR-ist al bunicului

În spatele acestei poveşti de desen animat stă un adevăr profund, pe care Elena Lasconi l-a înţeles demult, încă din copilărie: oamenii apropiaţi, prin iubirea lor, sunt de fapt cei care transformă viaţa noastră în poveşti. Tocmai de aceea istorioara ei despre Crăciun merge dincolo de ritualuri şi se focusează pe oamenii dragi. Bunica, mama, tatăl şi bunicul sunt într-un fel Moş Crăciunii Elenei, cei care i-au făcut cel mai frumos cadou: devenirea ei ca OM. 

Mama Bety, bunica ce  făcea o poveste din orice. Elena Lasconi: “Ea era Moşul” 

“Mama Bety îi spuneam şi s-a născut să fie mamă şi bunică. Are aproape 90 de ani şi ea a fost Moş Crăciunul meu. Şi-ar fi dat şi sufletul pentru noi. Ne-a învăţat de toate: să ne descurcăm cu puţin, să nu ne dăm cu capul  de pereţi dacă ne lovesc greutăţile. Parcă citea din toţi filosofii planetei şi mereu avea ceva întelept de spus. Şi acum, dacă mă duc pe la ea, vrea să îmi dea ceva de fiecare dată din pensia ei mică. În copilărie, când nu avea ce să ne dea, ne dădea pâine neagră care în mod normal ar fi mers la porci şi ne spunea că o să ne ajute să facem sânge grupa zero şi să fim sănătoşi. Făcea o poveste din orice şi ea era Moş Crăciunul meu."

Foto sus: Mama Bety, bunica Elenei



"De Crăciun nu aveam foarte multe, dar eu îmi aduc aminte cu plăcere de sărbători. Veneau la bunica mea foarte mulţi colindători. Mama Bety spunea în felul următor: <casa în care intră oameni mulţi e o casă de oameni buni.> Iar vorbele acestea m-au urmărit toată viaţa. Ne veneau o mulţime de colindători, uneori câte 30 de oameni. Stăteau pe trotuar şi pe scările care urcau în casă.” 


“Pe stradă i se spunea bunicii mele “Capra cu trei iezi”. Noi, nepoţii ei, eram pur şi simplu legaţi de şorţul ei. Tot ce a făcut ea a fost să îmi arate cât de importante sunt dragostea şi tradiţiile. Citea mereu cărţi de rugăciuni şi m-a învăţat să mă rog. Nu o să uit niciodată anafura pe care ne-o dădea de sărbători, luată de la Biserică. Anafura aia cu gust de poşetă veche, o poşetă de o grămadă de ani pe care o tot căra după ea.”

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Crăciun fericit! Loovee! #elenalasconi #craciun

A post shared by Elena Lasconi (@elenalasconi) on

“Bunica e esenţa a ceea ce sunt. E cel mai bun prieten, vorbim şi acum la telefon. A fost Crăciuniţa mea şi încă este.”

Mama, care dădea Crăciunului miros de portocale

“Mama a muncit <ca o nebună> toata viaţa. Mai bine de 20 de ani a fost barman într-un restaurant de doua stele din Haţeg. Muncea 12-14 ore pe zi. De Crăciun se agita extrem de mult să aducă portocale şi ciocolată. Făcea eforturi supraomeneşti pentru asta. Erau cadourile noastre de preţ. Chiar dacă nu am petrecut mult timp împreună, pentru că muncea foarte mult, mama m-a învăţat să fac curăţenie-inclusiv curăţenie generală de sărbători  şi să fac mâncare. ”

Foto sus: Elena, alături de mamă

Tata, cel mai bun prieten

Despre tată, Elena scrie şi pe blogul personal: “Cu tata vorbeam câte în lună şi în stele, dansam , ascultam muzică, râdeam, ne plimbam. Îmi amintesc cum îmi gătea cele mai bune grătare. Salivez numai când mă gândesc. Ce mai, eram “prinţesa lu’ tata”. Toată lumea ne spunea că semănăm şi eu eram tare mândră pentru că îl idolatrizam pe tata. Ani de zile am purtat poza lui în carnetul de note, iar pe verso scrisesem <tata meu şi drag şi scump şi mic şi drag>. Tata a fost dintotdeauna cel mai bun prieten al meu.”

Foto sus:Elena, alături de toată familia


Bunicul, tot un om de poveste

“Mă iubea foarte mult. Dacă îţi vine să crezi, mi-a făcut hintă în casă. Chiar în casă. Ca să am când eram foate mică. Hinta e leagăn în zona unde am copilărit eu, în Haţeg, judeţul Hunedoara. Tot bunicul e cel care m-a învăţat să îndrept cuiele ruginite de la scânduri, ca să le refolosim. Asta pe ideea că trebuie să exploatăm toate resursele pe care le avem. De asta azi sunt capabilă să fac mâncare cu foarte puţin.” 


Azi, Elena e la rândul ei mamă. Într-un fel sau altul, a devenit şi ea Moş Crăciun. Tocmai i-a trimis fiicei sale, care lucrează la Paris, bunătăţi de casă pentru Crăciun.

Şi, la fel ca bunica ei, deschide mereu uşa colindătorilor. Pentru că ” o casă în care intră oameni mulţi e o casă de oameni buni.” Iar cea mai dragă colindă i-a rămas tot din copilărie: 

“Scoală gazdă de pe vatră

      Că-ţi intră pretenii-n casă

          Scoate vinarsul din ladă şi îl pune sus pe masă 

             C-aşa a lăsat Dumnezeu, să îmi colind bunicul meu/tatăl meu

                C-aşa a lăsat Precista, să îmi colind bunica mea/mama mea.”

FOTO: Arhivă personală

FULLSCREEN
EXCLUSIV: 20 de poveşti de Crăciun cu vedetele PRO TV-Elena Lasconi, despre oamenii-Moş Crăciun
  • /



Vezi episoade in intregime pe

STIRILEPROTV.RO

Mai mult pe STIRILEPROTV.RO