
Sâmbăta lui Lazăr, numită în popor și Moșii de Florii sau Sâmbăta Morților, este o zi cu o puternică încărcătură spirituală în tradiția ortodoxă românească.
În 2025, această sâmbătă este marcată pe 12 aprilie și reprezintă ultima zi de pomenire a celor adormiți înainte de Paște.
Este o zi în care oamenii își amintesc de cei plecați dintre noi și oferă daruri simbolice, pline de semnificație, în speranța că sufletele acestora vor primi alinare și pace.
Credincioșii obișnuiesc să ducă la biserică colivă, colaci, plăcinte de post, lumânări, vin, fructe, ulei, zahăr și alte produse de bază. Acestea sunt sfințite și împărțite în memoria celor adormiți. În unele zone, se oferă și pachete cu mâncare gătită de post.
La începutul Postului Paștelui, oamenii aduc la biserică grâu, făină, ulei, bani și pomelnice pentru sărindare – rugăciuni de pomenire ce se fac timp de 40 de zile. Grâul este transformat în colivă chiar pentru pomenirea din Sâmbăta lui Lazăr.
Una dintre cele mai vechi tradiții este prepararea plăcintelor lui Lazăr, pe care femeile le fac special pentru a fi date de pomană în această zi.
În unele legende, se spune că Lazăr ar fi murit după ce mama sa nu i-a făcut plăcinte, fiind ocupată cu torsul. De aceea, în această zi, în multe sate, femeile nu torc, pentru a nu tulbura sufletele celor adormiți care, potrivit credinței populare, „așteaptă la porțile Raiului”.
Datina Lăzărelului este specifică sudului țării și amintește de un străvechi zeu al vegetației care moare și renaște primăvara. Fetele tinere se îmbracă în alb, una dintre ele fiind „Lăzărița”, costumată în mireasă, simbolizând moartea și renașterea lui Lazăr – prevestirea Învierii lui Hristos.
În aceeași zonă, se merge cu Vaiul – un obicei în care fetele, împodobite cu salcie sfințită, colindă din poartă în poartă și sunt răsplătite cu ouă. Se cântă Cântecele de Paști, în care se povestește viața și moartea lui Lazăr, colinde care deschid drumul către Duminica Floriilor și Săptămâna Patimilor.
În sâmbăta Floriilor, copiii colindă cu crenguțe de salcie sfințite și urează sănătate și belșug. Sunt răsplătiți cu ouă albe, nefierte, perfecte pentru vopsit în Săptămâna Mare. Casele sunt împodobite cu salcie, iar localnicii spun cu credință: „Vă așteptăm și la anul!”
În unele zone rurale, se mai păstrează obiceiuri arhaice: fetele fierbeau noaptea apă cu busuioc și fire din ciucurii unei năframe furate de la o înmormântare, iar cu acea apă se spălau în ziua de Florii, ca să aibă păr frumos. Apa era aruncată apoi la rădăcina unui pom roditor. În alte regiuni, oamenii evită să se spele pe cap, pentru a nu „încărunți” ca pomii în floare.
Sursa foto: Shutterstock