EXCLUSIV! Alessandra, una dintre cele mai iubite artiste din noua generație, interviu sincer pentru PRO TV: „De fiecare dată muzica m-a tras înapoi spre ea”
Citeste mai mult despre:
interviu,
Cu o voce care a cucerit publicul și cu un stil autentic, Alessandra își poartă povestea prin fiecare vers și apariție scenică. De la primele amintiri din copilărie, când cânta neîncetat la grădiniță, până la piesele de succes din prezent, artista a demonstrat că muzica nu e doar un vis, ci drumul ei firesc.
Într-un interviu sincer pentru PRO TV, Alessandra vorbește despre începuturile sale, momentele de cumpănă, prietenia cu Theo Rose, iubirea care i-a influențat felul de a scrie muzică, dar și despre cum arată „acasă” pentru ea.
- Povestește-ne cum a început drumul tău în muzică. Care e prima ta amintire legată de ea?
Drumul în muzică a apărut de foarte mică. Părinții mei îmi deschideau televizorul pe canalele de muzică și mă filmau încercând să fac ce vedeam la televizor, asta încă de la 3 ani. Mai apoi, educatoarea de la grădiniță le-a spus că tot ce făceam era să cânt, să fredonez și că ar trebui să facă ceva în sensul ăsta, așa că m-au dat la pregătire cu un domn profesor, la Palatul Copiilor din Focșani. Așa a început drumul meu în muzică.
- Când ai simțit că muzica nu mai e doar un joc, ci drumul tău real?
Cred că mi-am dat seama foarte târziu, atunci când am realizat că muzica presupune investiție și că la un moment dat va trebui să mă susțin din asta. Cred că ăla a fost punctul cheie.
- Ai avut vreodată momente în care te-ai gândit să renunți? Ce te-a ținut aproape de scenă?
Am avut mai multe momente în care am vrut să renunț, totodată nu am avut niciodată un plan B. Așa că de fiecare dată muzica m-a tras înapoi spre ea. De fiecare dată m-am întors fericită, știind în sinea mea că asta îmi e dat să fac. Să spun povestea mea.
- Videoclipul piesei „Delirăm” e special, avându-l alături pe logodnicul tău. Cum a fost să transformați o poveste personală într-una vizuală?
Atunci când m-am hotărât să filmăm împreună "Deliram", am vrut să le arăt oamenilor această parte din mine, am vrut să le arăt cum ne prostim și cum ne alintăm, să le arăt cum arată "iubirea" noastră, fără niciun filtru. Pentru noi, ăsta a fost cel mai ușor clip, nu a trebuit să jucăm nimic.
- Iubirea ți-a influențat felul în care scrii muzică? Simți că trăirile personale te fac să scrii altfel?
Da, cu siguranță iubirea m-a scos puțin din zona de confort, muzical vorbind. Obișnuiam să scriu muzică veselă, despre trăirile altora, sau pur și simplu muzică de distracție. Când am început să scriu muzică despre iubirea mea, s-a simțit foarte diferit și mă bucur că experimentez asta.
- Theo Rose e mai mult decât colega ta de scenă. Cum s-a construit prietenia voastră?
Prietenia noastră s-a construit în ani de zile de consistență și iubire. Cred cu tărie că am o conexiune specială cu sufletul ei. Prietenia noastră trece de niște bariere ale cuvintelor. O cunosc și mă cunoaște. Atenția e unul dintre principalele atuuri într-o relație, de orice fel ar fi ea. A trecut timpul ca și cum am fi clipit, dar când mă uit la ea mă întorc în timp și suntem tot noi două, două fete, băiețoase, puse pe distracție și pasionate de același lucru.
- Ce ai învățat de la Theo Rose, ca om și ca artist?
De la ea am învățat perseverența. E un artist care simte atunci când trebuie și atunci când nu. Cumva are acest dar și își ascultă intuiția cu privire la orice speță. Am învățat îndrăzneala muzicală și iubirea pentru cântec, orice gen ar fi.
- Povestește-ne despre momentul în care ați scris „NU MĂ DUC LA CLUB”. Ai simțit din studio că va deveni hit?
Această piesă a fost o surpriză și pentru noi. În martie anul trecut, am fost într-un camp de compoziție pentru muzică internațională și la finalul camp-ului rămăsesem eu, Domino, Florian Rus și Cezar Gună. Ne-a ieșit această piesă imediat, a fost un melanj între noi ca și cum așa a fost să fie. Ne-am distrat și l-am numit „imnul” nostru. I-am trimis piesa lui Theo cum am ajuns în cameră și i-am spus că trebuie să fie a ei. Ea mi-a răspuns că trebuie să fie a noastră și așa a luat viață. Undeva am știut că românii vor empatiza cu ideea asta pentru că suntem cu toții muncitori și nu ne dăm în spate nici sâmbăta, nici duminica de la muncă.
- Cum e să compui alături de un prieten apropiat? Te ajută sau te vulnerabilizează?
Cred că e câte puțin din amândouă. Lângă prieteni pot fi nebună și să spun orice îmi trece prin minte, dar de asemenea, când scriu pentru ei, am această dorință de a ieși cât mai bine, mă face să mă simt responsabilă. Dar oricum ar fi, e minunat să scriu alături de prieteni, vechi și noi.
- De la „Eres Mi Vida” până la „E bună nebunia”, cum simți că ai evoluat, ca artistă?
Mi se pare că ultimii ani mi-au fost de ajutor în descoperirea muzicală. Mi-am dat voie să mă exprim în orice fel, în orice gen, crezând despre mine că sunt acest cameleon muzical care are multe de spus în multe spectre. Tot ce lansez acum izvorăște din ce îmi place și ce simt.
- Ce e mai greu pentru tine: să scrii despre ce trăiești sau să compui pentru alții?
E mult mai greu să scriu despre mine, purtând mereu povara obiectivității pe umeri, dar e și mult mai frumos, dându-mi seama că la final e exact ceea ce simt. Pentru alții iubesc să scriu, pentru că iubesc să le descopăr poveștile și să empatizez cu tot ce se întâmplă în viața lor.
- Există o piesă scrisă de tine pe care o păstrezi doar pentru tine? Un „secret” muzical?
Există piese care „pică greu”, de aceea momentan aleg să nu le împart cu nimeni.
- Tu și Andrew Barabancea ați început o serie super tare în online, în care compuneți piese pentru artiști la întâmplare, cum v-a venit ideea acestui concept?
Sincer, eu și Andrew formăm un duo bun de studio, împărtășim muzică și idei de când ne-am cunoscut și ne simțim confortabil unul cu celălalt. Tot muzica unește și ne-am gândit că formatul ăsta ar putea face lumea să zâmbească. De asemenea, e un „statement” pentru noua generație, ne dorim ca și ei să scrie muzică și să își ia inspirația de oriunde, fără bariere.
View this post on Instagram
- Care e cea mai frumoasă amintire a ta legată de scenă? Sau cea mai amuzantă?
Una dintre cele mai frumoase amintiri legate de scenă a fost să îmi dau seama că pot cânta alături de oameni pe care îi iubesc și că trebuie doar să mă bucur de acele momente.
- Te îmbraci mereu colorat și nonconformist. Stilul tău vestimentar spune o poveste despre tine?
Iubesc să acord atenție vestimentației; pentru mine, felul în care mă îmbrac spune o poveste despre cum mă simt și cine sunt.
- Ți-ai imaginat vreodată să lansezi propriul tău brand de haine?
M-am gândit de multe ori la acest lucru și nu cred că voi renunța la ambiția aceasta, fie ea și o colaborare de câteva piese cu branduri deja consacrate.
- Ai o piesă vestimentară norocoasă sau un accesoriu la care nu ai renunța niciodată?
Am două lănțișoare la care nu renunț pentru nimic în lume. La ședințe foto sau filmări le mai dau jos, dar cu greu. De asemenea, inelul meu de logodnă e nelipsit.
- Dincolo de scenă și studio, unde e „acasă” pentru tine? Ce loc sau persoană îți aduce liniștea?
Acasă, pentru mine, e locul unde mă simt înțeleasă, unde nu mă simt judecată pentru nimic din ce simt sau gândesc. Sebi reușește să mă facă să mă simt așa doar din privire, cu siguranță el e „acasă” pentru mine. Nimic nu e prea rău, nimic nu e ireparabil atâta timp cât suntem împreună.
- Care a fost cel mai emoționant mesaj primit de la un fan?
Cred că cel mai emoționant pentru mine e să primesc mesaje de genul: „ești inspirația mea”. Mi se pare că în acel moment scopul meu este atins.
- Dacă oamenii ar putea înțelege un singur lucru despre Alessandra, omul, nu artista, care ai vrea să fie acel lucru?
Că și eu sufăr, că și eu mă simt rău, am perioade în care simt să nu fac/postez nimic. Că sunt vulnerabilă și mă dor multe. Că nu e greșit să fii uman și să dai greș. Greșeala e omenească pentru fiecare dintre noi.
Parteneri editoriali
Videoclipuri cu știri
Citește și
Ultimele articole
Top citite
L-ai pierdut la TV
Episoade noi acum pe VOYO
7 zile înainte de TV • fără reclame • oricând
