EXCLUSIV: Îl mai ții minte pe Alexandru Andrieș? Artistul care a cucerit România cu "Cea mai frumoasă zi" revine în forță la peste 70 de ani: "Credeți-mă că cea mai mare surpriză e pentru mine..."
EXCLUSIV: Îl mai ții minte pe Alexandru Andrieș? Artistul care a cucerit România cu "Cea mai frumoasă zi" revine în forță la peste 70 de ani: "Credeți-mă că cea mai mare surpriză e pentru mine..."
La 71 de ani, Alexandru Andrieș rămâne aceeași prezență luminoasă, un artist care a transformat simplitatea în rafinament și a scris istorie cu vocea și chitara lui.
Arhitect prin formare și muzician prin destin, și-a început povestea pe scena intimă a Club A, cântând pentru colegii săi de la Arhitectură. A urmat apoi Festivalul de Blues și Jazz de la Brașov, în 1979, și Sibiu, în 1980, alături de formația Basorelief - momente fondatoare, pe care artistul le păstrează și astăzi în suflet ca pe niște repere de neuitat. Pentru protv.ro, artistul a povestit:
Alexandru Andrieș: Am început să cânt în Club A pentru colegii mei, studenții de la Arhitectură, iar primul concert care n-a fost în Club A a avut loc în 1979, la Festivalul de Blues și Jazz de la Brașov, organizat de Alexandru Șipa, care era un fel de avanpremieră a Festivalului de jazz de la Sibiu. Am cântat atunci împreună cu formația Brașov Relief. După aceea, tot cu formația Brașov Relief, în 1980, am cântat pe scena festivalului de jazz de la Sibiu. Apoi am continuat să cânt în multe alte locuri, însă aceste două concerte le țin minte cel mai bine și am amintiri foarte dragi legate de ele.
Drumul său a continuat cu albume esențiale, printre care Interioare și Rock’n’Roll, două borne care i-au deschis cariera discografică. În spatele acelor discuri se află întâmplări aproape romanțate: o casetă lăsată pe ascuns la poarta Electrecord, prietenii care l-au convins să facă pasul decisiv, întâlniri providențiale cu muzicieni de elită. Din amestecul acesta de curaj, noroc și talent s-a născut un univers muzical unic - unul care i-a adus lui Andrieș un public fidel timp de peste patru decenii.
Alexandru Andrieș: Nu pot să spun că era mai greu să compui muzică în perioada comunistă decât acum. Să compui muzică e la fel de greu. Nu cred că ține de comunism, socialism sau capitalism. Problemele erau cu textele, evident, nu cu muzica. Textele se duceau la Comitetul pentru Cultură și Educație Socialistă, și, dacă erau aprobate, puteai să le cânți; dacă nu erau aprobate, puteai să uiți de ele. Deci nici asta nu era greu, era simplu.
Alexandru Andrieș: Cântecele care apar pe Interioare și pe Rock’n’Roll nu au fost compuse special pentru aceste albume. Aveam foarte multe cântece și, la un moment dat, din două părți – formația Post Scriptum, cu care mă împrietenisem la Festivalul de Jazz de la Sibiu, și Nicu Alifantis, dintr-o cu totul altă direcție – au început să mă bată la cap să fac o casetă demo și să scot un disc la Electrecord. Eu le-am zis: „Bă, sunteți nebuni, nimeni n-o să mă lase pe mine să scot cântece pe disc!”. Dar, de gura lor, am rugat-o pe Ioana Mântulescu: „Te rog, alege tu 12-14 cântece dintre cele pe care le am, ca să fac o casetă și s-o las la Electrecord. Că de câte ori mă văd cu ăștia, mă bat la cap: du-le casetă, du-le casetă!”.
Alexandru Andrieș: Ioana a ales cântecele. Caseta am făcut-o tot la ea acasă, pe casetofonul fratelui ei, Ștefan. Am pus-o într-un plic, am scris pe plic „Andrieș” și am lăsat-o la poarta Electrecordului. Nici măcar nu m-am dus să vorbesc cu cineva. Nu m-am gândit că o să mă caute cineva vreodată.
Alexandru Andrieș: Și într-o zi, la facultatea unde predam, colegul îmi spune: „Dragă Alexe, te-a sunat tovarășul Cărăpânceanu de la Electrecord să planificați înregistrările”. Eu: „Bă, tu îți bați joc de mine! Ce-i numele ăsta, Cărăpânceanu? Așa ceva nici nu există!”. Dar, într-adevăr, mă sunase un redactor, Cărăpânceanu, pentru că ascultaseră caseta, le plăcuse foarte mult și erau încântați să-mi înregistreze primul disc, Interioare. Eu am rămas mască, nu mă așteptam.
Alexandru Andrieș: Atunci i-am sunat pe cei din Post Scriptum, care erau la Timișoara: „M-ați bătut la cap să fac disc? Acum veniți încoace să cântați, că altfel n-am cu cine!”. Și la primul disc i-am avut pe Miși Farcaș la tobe, Mircea Marcovici la bas, Cidora la clape, Ioana la backing vocals, plus Mircea Baniciu (pe care l-au adus cei de la Post Scriptum, fiind toți timișoreni). A mai fost invitat și Garbis Dedeian la saxofon.
Alexandru Andrieș: La Rock’n’Roll am vrut inițial ca primul meu disc să fie unul de blues sau de rock. Dar mai multe persoane, inclusiv Ioana Mântulescu, mi-au spus: „Ai foarte multe cântece de feluri diferite. E păcat ca primul disc să fie doar pe un gen. Lumea o să creadă că numai asta faci. E mai bine să scoți mai întâi un disc variat, și apoi, dacă vrei, faci unul doar de rock’n’roll și blues”. Așa că Rock’n’Roll a fost discul exact pe tiparele clasice de rock și blues, dar cu piese de-ale mele.
Alexandru Andrieș: Și aici i-am avut din nou pe Miși Farcaș (tobe) și Mircea Marcovici (bas). Pentru backing vocals a venit și Marcel Iureș. La chitare au fost mai mulți invitați: Paul Ciuci de la Compact, E. G. Weinberger, Mihai Constantin din Ploiești (foarte bun, a plecat din țară imediat după înregistrări), Tony Kuhn din Post Scriptum. Sper să nu fi uitat pe cineva, dar dacă n-am discul în față, e greu să fiu sigur.
Alexandru Andrieș: Înregistrările au fost făcute la studioul Electrecord de către domnul Teodor „Fredi” Negrescu. Abia mai târziu am realizat că dotările tehnice erau extraordinare: mixer Neve, făcut manual de inginerul Neve din Anglia, cu 8 canale; magnetofon Studer pe 8 canale; benzi aduse din străinătate (nu Orwo, cum erau pe atunci la noi). Singurul efect era un Lexicon original. La microfoane – de la Neumann până la Electro-Voice, cele mai bune posibile.
Dacă n-ar fi fost Fredi Negrescu, care era și artist, și tehnician excepțional, nu ar fi sunat discurile mele până în 1990 așa cum le știți.
Astăzi, la o vârstă la care mulți aleg liniștea, Andrieș pregătește un nou început. Un super concert, transformat într-un turneu, va readuce în fața publicului piesele de pe Interioare și Rock’n’Roll, dar și cântece mai noi, compuse în stilul său inconfundabil. Nu va fi doar o întoarcere în timp, ci și o celebrare a prezentului - o punte între generații, între ceea ce a fost și ceea ce încă se scrie.
Alexandru Andrieș: Sigur că va fi un turneu diferit de ceea ce am făcut până acum. Primul motiv este faptul că vor fi multe cântece de pe Interior și de pe Rock’n’Roll, cum este și normal. Nu știu dacă chiar toate. Sigur, când se organizează astfel de turnee există două variante: una este să cânți albumul cap-coadă pe scenă - în cazul nostru amândouă albumele - sau să cânți multe piese de pe albume, dar să adaugi și alte cântece. Eu cred că o să mergem pe a doua variantă, pentru că, între timp, au trecut niște zeci de ani și, cu siguranță, există cântece interesante care merită să fie incluse în acest turneu, nu doar cele de pe Interior și Rock’n’Roll. Poate o să cântăm și ceva nou. Bineînțeles că tot timpul am câteva cântece noi pregătite. Unul dintre ele, de exemplu, se cheamă Cântece TV.
Alexandru Andrieș: Iar dacă pentru dumneavoastră este o surpriză acest turneu și sper din tot sufletul să fie o surpriza plăcută, dacă nu chiar foarte plăcută, credeți-mă că cea mai mare surpriză e pentru mine. Pentru că nu mă așteptam la 71 de ani să fac turneu cu Interioare și rock'n'roll, sub nicio formă. Iar la vremea când au apărut aceste albume, nu puteai să faci turnee de promovare în România anilor respectivi. Așa că pentru mine a fost cea mai mare surpriză. Mulțumesc mult celor de la Electricor și mulțumesc celor de a la Compass Events că se întâmplă acest lucru și că putem avea un turneu de promovare a albumelor Interioare și Rock'n'roll. Va fi o adevărată plăcere să cânt din nou aceste cântece care... au însemnat pentru mine debutul activității mele discografică.... Unde vrei și în orice direcție!
Pentru artist, această revenire are un parfum de surpriză și de emoție pură. Nici el nu și-ar fi imaginat că, la peste 70 de ani, va cânta din nou acele piese care i-au deschis drumul. De data aceasta într-un turneu adevărat, așa cum nu se putea face în România anilor ’80. Sprijinit de profesioniști, cu o echipă solidă alături, Andrieș își duce mai departe povestea, cu aceeași modestie și aceeași bucurie de a cânta.
Concertul anunță nu doar un moment muzical de excepție, ci și o sărbătoare a memoriei colective. Pentru că muzica lui Alexandru Andrieș nu a fost niciodată doar despre note și versuri, ci despre o întreagă generație care s-a regăsit în cântecele lui.
Și, poate, tocmai acesta este darul său cel mai mare: la 71 de ani, să rămână actual, autentic și emoționant, capabil să umple săli și suflete deopotrivă.
GĂSEȘTI BILETE LA CONCERTELE LUI ALEXANDRU ANDRIEȘ AICI