Horia Moculescu a murit la vârsta de 88 de ani. Compozitorul și-a dat ultima suflare pe patul de spital. Mesajul sfâșietor al fiicei sale: „Tăticule, dacă mă auzi, trimite-mi un semn”
Citeste mai mult despre:
a murit Horia Moculescu,
Horia Moculescu a murit la vârsta de 88 de ani, la câteva zile de când a fost internat în spital. Acesta ajunsese în stare gravă la o unitate medicală și, în ultimele zile, a fost intubat.
Gallery
Horia Moculescu a murit. Compozitorul se afla în comă de câteva zile, iar fiica lui, Nidia, este în stare de șoc.
A murit Horia Moculescu
Horia Moculescu se afla internat la Institutul Matei Balș, iar starea lui era extrem de gravă. Nidia, fiica acestuia, este distrusă de durere și a mărturisit că nu știe cum va depăși momentul.
Compozitorul și-a dat ultima suflare în dimineața zilei de miercuri, 12 octombrie, la ora 04.40. Acesta se confrunta cu mai multe problemele de sănătate la nivelul plămânilor, care s-au agravat în ultima perioadă.
În această vară, Horia Moculescu a fost surprins într-o ipostază îngrijorătoare. Compozitorul era extrem de slăbit și recunoștea că urma un tratament, deoarece starea lui de sănătate nu era una bună.
„Mă sufocă și mă strânge lumea, Tată! Nu pot să respir. Nu știu să trăiesc. Erai aerul meu. Erai drumul meu. Trimite-mi tăticule o singură bătaie de inimă care să nu mai muște din mine când și pianul tău plânge și fiecare notă te întreabă: unde ești? când vii?… Erai zâmbetul meu… Tu erai viața, lumina mea. Și acum, fără tine, sunt o fiică ruptă din trupul lumii. Sunt o strigare fără de rost care nu mai are ecou.
Îți amintești cum îmi spuneai că sunt puternică? Că am în mine seva ta? Că voi înflori chiar și în iarnă? Ai greșit, Tată. Eu nu sunt puternică. Eu sunt frântă. Sunt o frunză smulsă de vântul durerii. Sunt o fiică care nu mai știe să fie. Și te caut în fiecare colț de tăcere, în fiecare adiere, în fiecare vis. Dar nu te mai găsesc. Și mă întreb: cum să trăiesc fără tine? Cum să învăț Tată asta….
M-ai învățat atâtea, tată, dar un singurul lucru nu ai reușit… cum să mă faci să trăiesc fără tine… Cum să mai văd lumea, când ochii mei – de fapt ochii tăi – , sunt orbi în fața lumii? Cum să mai vorbesc când gura mea, tot moștenirea ta, nu mai poate decât să urle? Mi-ai fost Totul. Ai fost rădăcina, coroana, cerul și pământul meu. Și acum… acum sunt doar copila ta căzută, cu genunchii zdreliți de durere, cu sufletul în zdrențe, cu inima în gol.
Tăticule, dacă mă auzi, trimite-mi un semn. Da-mi un semn din tăria ta, că eu nu mai pot. Nu mai pot! Trimite-mi tăticule, te implor, un acord care să nu sune a despărțire, o armonie care să mă țină dreaptă când lacrima apasă pe pedale, când vinulul lumii s-a zgâriat, iar muzica ta se tânguie pe repetiție, ca o rugăciune fără răspuns…Tu ai fost stejarul meu. Rădăcina mea. Trunchiul care m-a ținut dreaptă când viața mă lovea cu furtuni. Umbra ta era adăpostul meu. Frunza ta era speranța mea. Iar acum… acum ai căzut. Și eu cad cu tine… Într-un hău… și fără lumină. Fiica ta. Cea care cade. Cea care te strigă. Cea care nu știe cum să trăiască fără stejarul ei”, a fost mesajul scris de Nidia.
Sursa foto: Facebook
Parteneri editoriali
Videoclipuri cu știri
Citește și
Ultimele articole
Top citite
L-ai pierdut la TV
Episoade noi acum pe VOYO
7 zile înainte de TV • fără reclame • oricând
