
Deși este unul dintre starurile actuale ale tenisului mondial, Carlos Alcaraz continuă să fie modest și apropiat de familie. Într-un interviu pentru Mundo Deportivo, tenismanul spaniol a dezvăluit că locuiește încă acasă, în Murcia, Spania, alături de părinți și frați.
Familia a fost o piatră de temelie în drumul lui Carlos Alcaraz către vârf. Părinții Carlos Alcaraz Gonzalez, Virginia Garfia Escandon și cei trei frați, Alvaro, Sergio și Jaime sunt cei mai mari susținători ai câștigătorului US Open 2025.
Jucătorul în vârstă de 22 de ani a recunoscut mereu că datorită familiei a cunoscut faima în lumea tenisului. Deși este multimilionar, starul nu vrea să plece din casa părintească, pentru moment.
Mundo Deportivo: Te-ai gândit să devii independent, să părăsești casa familiei?
Carlos Alcaraz: "Momentan nu vreau să părăsesc casa părintească. Sunt foarte fericit acasă cu părinții și frații mei. E adevărat că fratele meu mai mare, Álvaro, s-a mutat deja. Dar, cum petrec foarte puțin timp acasă, ori de câte ori mă întorc îmi place să fiu cu părinții și frații mei. Pe de altă parte, mamei îi este dor de mine și tot mă vrea acasă.
Mundo Deportivo: Mama te răsfață mai mult acum?
Carlos Alcaraz: Uneori, da. Eu nu știu să gătesc, iar mama este o bucătăreasă fantastică. Cum am spus, nimic nu se compară cu gătitul mamei. Întotdeauna e plăcut să te întorci acasă.
Mundo Deportivo: S-a schimbat statutul tău familial, relația ta cu părinții tăi?
Carlos Alcaraz: Când ajung acasă, sunt tot același Carlos. Nu jucătorul de tenis sau numărul unu sau orice altceva. Sunt același ca întotdeauna. Acasă, părinții mei au mereu reguli și vor ce e mai bine pentru mine. Sunt multe momente când îmi spun să nu întârzii, să fac asta, să fac aia. Și când nu fac ce trebuie să fac, mă ceartă.
Mundo Deportivo: Cum contribuie familia și prietenii la succesul carierei tale sportive?
Carlos Alcaraz: Faptul că sunt acasă este ceea ce îmi oferă liniște sufletească. Pentru mine, asta e partea cea mai bună. Faptul că mă văd mereu ca pe aceeași persoană. Prietenii încă mă văd la fel cum mă vedeau când aveam 12 sau 14 ani.
Părinții mei simt la fel, și frații mei la fel. Și pentru mine, asta e cel mai bun lucru și asta îmi doresc. Este ceea ce îmi oferă multă liniște sufletească pentru a continua să călătoresc pe tot parcursul anului."