Cine este Vlad Neamțu, influencer-ul care a vrut să se facă preot, dar a ajuns să câștige 2.000 de euro din online: „Am început să fiu clovn”
În spatele clipurilor din online, se află o poveste pe care puțini o cunosc. De la copilul care visa să devină preot și adolescentul care a fost aproape de o carieră militară, până la creatorul de conținut de astăzi, Vlad Neamțu vorbește deschis despre drumul său, provocările întâlnite și lecțiile care i-au schimbat viața.
Gallery
Cine erai înainte de social media? Ce planuri de carieră aveai? Ai studiat ceva specific înainte de Instagram și TikTok?
Trebuie să dau puțin filmul înapoi ca să-mi aduc aminte. Fac asta de 7 ani, iar dacă scad din vârsta mea de 24 de ani acești 7, înseamnă că la 17 ani am început această aventură care nu încetează să mă surprindă. Am fost un copil care mereu voia să fie plăcut, care scria cu suflet poezii ce-mi reflectau emoțiile, desena tot ce visa, imagina designuri vestimentare care ar fi făcut furori pe podium și încerca rețete de mâncare pe care doar eu aveam curajul să le gust.
Am crescut la casa bunicilor de la țară, până la 6 ani, împreună cu părinții și cele 2 surori. Îi spuneam mereu bunicii că vreau să mă fac preot, ca să-i ajut pe oamenii mai puțin norocoși. Ea zâmbea și mă susținea în această idee. După ce ne-am mutat într-un oraș din apropiere, ajungeam la bunici cât de des puteam, împreună cu sora mea mai mică. Verile le petreceam acolo și nu puteam cere mai mult. Bunica a fost persoana care m-a învățat să fiu bun, care îmi gătea cea mai bună mâncare și care mă scuza în fața tuturor, indiferent de greșeala pe care o făceam.
Timpul a trecut, iar la școală m-am descurcat mereu bine, dar nu am găsit niciodată satisfacție în a fi pe primul loc. Preferam să-mi ocup timpul liber cu activități care mă ajutau în dezvoltarea personală. La finalul clasei a VIII-a, diriginta ne-a recomandat să mergem la liceul militar. Mi s-a părut o experiență diferită față de tot ce trăisem până atunci. Am trecut prin toți pașii, am ajuns la Alba Iulia, am trecut testul psihologic, dar am picat proba fizică, deși mă pregătisem. Cred că am fost salvat de la niște vremuri grele. Nu știu ce-mi trecuse prin cap cu ambiția aceea.
Așa că m-am dus la un colegiu economic în Timișoara, unde nu am fost suprasolicitat și am avut timp să-mi încep cariera în online — dar nu înainte de a fi animator pentru copii și, pentru o vară, ospătar. Am învățat atunci să lucrez cu oamenii, cum să mă adaptez la fiecare dintre ei, și aveam deja toate uneltele pregătite pentru ce urma să fac.
Cum ai ajuns influencer? Când și cum a luat naștere personajul care ești astăzi în online?
Surorile mele au fost influențele mele principale, alături de tot ce urmăream pe internet. Cea mai mică dintre ele, de care eram nedespărțit, avea pe telefon o aplicație care urma să-mi schimbe viața. Pe atunci se numea Musically, poate nu le spune multora ceva numele acesta, dar avea să devină celebrul TikTok.
În timpul liceului, după ce am renunțat să mai fiu „clovnul” petrecerilor de copii, am început să fiu „clovn” în online. La început foloseam sunete din aplicație, iar videoclipurile nu aveau mare succes, până când a intervenit elementul definitoriu al carierei mele: vocea mea a început să fie auzită. Cum nu e o voce tipică pentru un băiat, a atras atenția, iar eu am profitat de interesul stârnit și am postat cât de mult am putut folosind-o. Un lucru pentru care eram tachinat a ajuns să-mi fie mănușă de aur, și asta e o lecție pe care le-o spun mereu tuturor celor care vor să facă ceva în social media: vezi ce te face diferit și pune-l în valoare.
Cu timpul am început să diversific conținutul, am făcut colaborări cu alți creatori, și așa am sculptat, pas cu pas, un personaj urmărit astăzi de sute de mii de oameni.
Care a fost primul moment în care ai simțit că ai „reușit” în online?
În fiecare zi simt că am reușit când mă trezesc dimineața și știu că am lângă mine oameni minunați care mă iubesc pentru cine sunt, care nu au nevoie de mai mult, pentru că eu sunt suficient, dar mai am și "a cherry on top". Sunt genul de om care se bucură de fiecare victorie mică, de un fluture care zboară peste părul meu vâlvoi sau de gustul unui pepene roșu și rece într-o zi fierbinte de vară.
Am avut totuși câteva momente mai puternice în care am realizat că sunt exact unde trebuie să fiu. Dacă ar fi să aleg unul singur, ar fi cel din turneul prin țară cu colegii mei din Buzz House, când promovam filmul în care am jucat. În Pitești aveam două mall-uri unde trebuia să fim în aceeași zi, și în fiecare dintre ele au venit mii de oameni ca să ne întâlnească, să facă poze cu noi și să ne mulțumească pentru că le facem zilele mai frumoase prin tot ce postăm. Norocoșii suntem de fapt noi, iar pentru asta sunt mereu recunoscător.
Îți amintești primul ban câștigat din social media? Ce sumă era și ce ai făcut cu ea?
Prima sumă de care îmi aduc aminte a fost din perioada în care a apărut opțiunea de live pe TikTok. Pe atunci nimeni nu „cerșea” donații, erau doar creatori care voiau să rămână conectați cu comunitățile lor. Un copil mi-a trimis, două seri la rând, cadouri în valoare de aproximativ 600 de euro. O sumă destul de mare din partea unui copil. L-am contactat pe Facebook și am încercat să-i returnez banii, pentru că mi s-a părut prea mult și m-am gândit că ar putea avea probleme acasă. Mi-a spus că nu e cazul și că mă apreciază foarte mult, de aceea a vrut să mă recompenseze. Chiar în perioada aceea moștenisem o casă, așa că am folosit banii ca s-o trec pe numele meu.
Astăzi, fără să intrăm în detalii confidențiale, în ce interval se situează veniturile tale lunare provenite din online?
Nu am fost niciodată în fugă după bani, prefer să am mai mult timp liber și să mă bucur de tot ce e sub soare, dar viața de adult te împinge, din când în când, spre nevoia de a produce. Lucrez cu un website internațional de fashion și am un venit constant din partea lor. Pe lângă asta, din online, dincolo de gratuitățile pe care le primesc la tot pasul, mai apar și oportunități financiare. Deocamdată, veniturile mele medii lunare se învârt în jurul sumei de 10.000 de lei, iar recent am semnat cu agenția Iconic Talents United, unde sunt sigur că voi avea parte de mai multe oportunități, pentru că pregătim colaborări și proiecte care nu vor trece neobservate.
Care este cea mai mare sumă pe care ai refuzat-o pentru o colaborare și de ce ai spus „nu”?
Indiferent ce fac, nu aș promova niciodată ceva care să-mi afecteze negativ urmăritorii. Pentru mine, ei sunt pe primul loc, mai presus de orice sumă. Produsele sau serviciile pe care eu le consider daunatoare oamenilor nu vor fi niciodată pe lista mea de promovări.
Am refuzat un client care avea un buget cu patru zerouri în euro, într-o perioadă în care nu eram foarte confortabil financiar. Dar prefer să dorm în patul meu de acasă, cu conștiința curată, decât să merg într-o vacanță în altă parte a lumii de care nu m-aș putea bucura, știind că le-am făcut rău unor oameni care aveau încredere în mine.
Ce nu vede publicul din spatele unui cont cu mii sau milioane de urmăritori?
Așa cum nici Roma nu a fost construită într-o zi, nici sutele de mii de urmăritori nu s-au adunat cât ai bate din palme. Perseverența este unul dintre cele mai importante atribute pe care le poate avea un creator de conținut. Dar, oricât de constantă ar fi ea, creativitatea — celălalt „must-have” — nu vine mereu când și cum îți dorești, mai ales după atâția ani de făcut asta.
Pe lângă procesul de a scrie un script, de a filma și de a edita, mai este și partea de a urmări cum a performat un clip, care este feedback-ul oamenilor, etc. Trebuie să interacționezi și cu ei, să te vadă apropiat, eu chiar îi simt ca pe o familie, așa că le răspund mereu la comentarii, le trimit inimioare și fac tot ce e nevoie ca să le fac ziua mai frumoasă. E un proces riguros în spate: trebuie să te reinventezi constant, pentru că oamenilor li se urăște să te vadă mereu făcând aceleași lucruri. Nu e timp de pierdut — shoot your shot or lose the chance.
Care este cel mai mare mit despre influenceri pe care ai vrea să-l demontezi?
Mi se întâmplă des ca, după ce mă plimb prin oraș, să primesc mesaje de genul: „Te-am văzut în locul X și mi-ar fi plăcut mult să fac o poză cu tine, dar mi-a fost rușine.” Mulți cred că toate persoanele publice sunt arogante, iar eu sunt dovada vie că nu e așa. Dacă sunt într-un club și văd o persoană pe care nu o cunosc, dar care are cea mai mică urmă de supărare pe față, mă duc la ea și îi devin umăr de susținere până se simte mai bine. Când vin oameni la mine pe stradă, sunt cel mai fericit — mă hrănesc din energia lor. Poate nici eu nu am cea mai bună zi în momentul acela, dar după o astfel de interacțiune, ziua devine sigur una fantastică. Cred că iubesc oamenii mai mult decât mă iubesc pe mine.
Cum te afectează hate-ul? Există un comentariu sau un episod care te-a marcat mai mult decât ai lăsat să se vadă?
Nefiind genul de persoană care se încadrează în normă, voi fi mereu văzut ca fiind controversat. Câte un mesaj răutăcios de la o persoană care nu mă cunoaște nu are cum să mă afecteze, dar au existat situații în care am primit multă atenție, iar aceasta a venit la pachet cu un val mai mare de ură. Nu e plăcut, dar atunci când știi cine ești și știi că oamenii de lângă tine te prețuiesc, niciun milion de comentarii nu ar trebui să te facă să te simți mai mic decât ești.
Există totuși o situație pe care cred că trebuie s-o povestesc: eram în centrul Bucureștiului, urma să mă întâlnesc cu o prietenă. Mergeam cu căștile în urechi și am văzut un grup de băieți care îmi făceau cu mâna. Le-am făcut și eu înapoi, zâmbind, și am văzut că voiau să vorbim. Mi-au cerut o poză, iar eu am acceptat, deși simțeam că mă iau puțin peste picior. După poză, m-au întrebat dacă nu le iau un suc de la magazin, pentru că erau copii și nu aveau bani. Cum să nu fac eu o bucurie, dacă pot?
Mergând spre magazin, o parte dintre ei au început să mi se adreseze urât, folosind tot felul de apelative — mă prefăceam că nu aud — dar la un moment dat au început să pună mâna pe mine, atingându-mă și trăgându-mă de tricou. Unul singur din grup le spunea celorlalți să se oprească, pentru că m-am comportat frumos cu ei. Nu a durat mult și m-am separat de ei. Ei bine, au rămas fără suc. :( În online e greu să te ferești de hate, pentru că toată lumea simte nevoia să-și împărtășească o părere pe care nimeni nu i-a cerut-o. Dar atunci când vorbele au și consecințe în viața reală, asta devine cu adevărat neplăcut.
Care a fost cea mai mare greșeală profesională pe care ai făcut-o online și ce ai învățat din ea?
În vara anului 2024 am fost plecat în America, de unde îmi făceam planuri să postez zilnic peste tot, să cuceresc internetul și să trec de un milion de urmăritori. Ei bine, când ai plajă, soare și oameni cu care să te distrezi, se poate întâmpla să uiți să mai bifezi și ce ți-ai propus. A fost o lecție, iar acum, de fiecare dată când merg undeva de unde pot fructifica conținut, plec cu ideile pregătite dinainte, le realizez, și abia apoi mă distrez.
Dacă mâine toate platformele sociale ar dispărea, ce ai face și din ce ai trăi?
Unii ar spune „din mila Domnului”, dar la mine nu ar fi cazul. Mă adaptez repede la orice, învăț ușor și sunt perseverent. Cred că datorită acestor lucruri m-am și descurcat până acum, fără să fi plecat din cel mai plin de oportunități loc. Probabil aș lucra în publicitate. Am absolvit o facultate în domeniu și am mulți colegi care lucrează în agenții, așa că sigur mi-ar găsi și mie un loc pe lângă ei.
Care este visul tău cel mai mare în prezent?
Uneori simt că port pe umeri greutatea lumii, mai ales fiind mereu conectat la tot ce se întâmplă. Când văd o persoană care suferă, sufăr cu ea; când văd un animal chinuit, sufăr cu el; când o pădure arde, ard și eu odată cu ea. Aș vrea să ne pese mai mult, să ne uităm și în stânga, și în dreapta, nu doar înainte. Să ascultăm, să înțelegem, să iubim. De aceea, cel mai mare vis al meu e să trăiesc într-o lume pe care, deocamdată, doar o visez. Nu în palate, ci în pace.
Foto: Instagram
Parteneri editoriali
Videoclipuri cu știri
Ultimele articole
Top citite
L-ai pierdut la TV
Episoade noi acum pe VOYO
7 zile înainte de TV • fără reclame • oricând
