Flavius Buzilă, solistul trupei Hara, surprins după ce și-a însoțit fiica să depună contestație la Bac: „Acești copii sunt din alt film!”

„Am fost cu fiică-mea să depună o contestație la Bac.

Și am constatat iar, după toți anii ăștia, că acești copii sunt „din alt film”.

Gaști întregi de colegi care se sfătuiau și se încurajau cu contestațiile. Marea majoritate era fără părinți. Își mărturiseau cu sinceritate totală ce note luaseră, ce constataseră la vizualizarea lucrărilor, dacă era cazul sau nu să facă contestație.

Am fost impresionat să văd și câte 5-6 copii în jurul notițelor unui coleg, analizând, cu baremul în față, dacă nota e meritată sau nu.

– Hai, mă, fă contestație! Ți-au luat 20 de sutimi, cel puțin!

Un băiat simpatic le spunea colegilor:

– Bă, eu nu fac nicio contestație, nu știu sincer pe ce mi-au dat 7,20, că am scris numai bălării!

Nu am văzut sau auzit urmă de răutate sau invidie. Doar copii dezbătând cu colegii ce simțeau că au făcut, ce simțeau și gândeau că merită sau nu.

Azi au venit rezultatele la contestații.

Și Maria a venit să ne spună că a primit o notă mai bună. Dar, dincolo de asta, era superîncântată că un coleg luase cu peste un punct mai mult decât primise inițial. Că era clar o nedreptate mare, fiindcă acel coleg e foarte bun la materia respectivă. Și Maria era foarte bucuroasă că i se făcuse dreptate.

Am întrebat-o dacă în generația lor nu există concurență pe note. Mi-a spus că au avut „faza asta” în gimnaziu. Și mai mult împinși de părinți. Că în liceu, oricui îi cereai o temă sau o informație, ți-o dădea fără probleme. La fel a făcut și ea cu colegii.

Nu vreau să idealizez nimic. Știu că suntem oameni și natura umană ne afectează pe toți, indiferent de generații.

Dar știu că mai contează și cum ne educăm să ne raportăm la ea. Și simt că, odată cu această generație superblamată, avem ocazia să începem să scăpăm de energia asta atât de nasoală a invidiei și a comparației prost înțelese, care ne-a tras și ne trage în jos ca și comunități.

– Tată, comparațiile de genul ăsta sunt niște prostii! Important este să ne ajutăm să realizăm la ce suntem buni fiecare dintre noi! Și am colegi foarte buni la multe lucruri!, îmi spune Maria, în timp ce se bucură și dezbate cu alți colegi rezultatele de la Bac.

Poate ar fi cazul să nu le mai impunem ceea ce credem noi că ar trebui să gândească. Poate ar trebui să îi și luăm în seamă. Poate copiii ăștia au niște comori pe care noi, cu ochelarii noștri de cal autoimpuși, refuzăm să le vedem.”