Claire Webb avea doar 32 de ani când viața ei s-a schimbat complet. Mamă a unui băiețel de doi ani și angajată ca manager de echipă la National Grid, în Worcester, femeia nu bănuia că o simplă lovitură la sân, suferită în timpul unei vizite la un loc de joacă pentru copii, avea să ducă la descoperirea unui cancer extrem de agresiv.
Gallery
La doar câteva ore după incident, sânul drept s-a umflat, iar în partea superioară a apărut un nodul tare. La insistențele soțului ei, Mike, Claire a mers la medic, convinsă că problema era legată de perioada în care îl alăptase pe fiul ei, Teddy.
„Cancerul nici măcar nu mi-a trecut prin minte”, avea să mărturisească ulterior femeia, potrivit The Mirror.
La 17 zile după incident, în urma unei ecografii, a unei biopsii și a unei mamografii, Claire a primit unul dintre cele mai dure diagnostice: cancer de sân în stadiul IV, foarte agresiv.
Inițial, medicii au crezut că boala poate fi tratată, însă un PET-CT a arătat că aceasta se răspândise și la plămâni. Din acel moment, tratamentul nu mai avea scop curativ, ci urmărea doar să țină boala sub control și să-i ofere o calitate cât mai bună a vieții.
Cea mai dureroasă veste a venit atunci când medicii i-au spus că, cel mai probabil, nu va apuca să-și vadă fiul începând școala.
„Am început să jelesc viața pe care credeam că o voi avea: copiii pe care speram să-i aduc pe lume, vacanțele pe care le plănuiam cu soțul meu și toate momentele pe care credeam că le vom trăi împreună”, și-a amintit Claire.
Convinsă că timpul îi este limitat, Claire a început să-și pună viața în ordine.
Și-a actualizat testamentul, a discutat cu soțul despre posibilitatea ca acesta să se recăsătorească într-o zi și chiar a mers la o casă funerară pentru a-și planifica propria înmormântare.
„Am stat ore întregi discutând despre funeraliile mele. Simțeam că trăiesc o experiență în afara propriului corp”, a povestit Claire, potrivit sursei citate mai sus.
Durerea a fost atât de mare încât, în încercarea de a-l proteja pe Teddy de suferința pierderii, Claire a început să se distanțeze de propriul copil.
„Îl iubeam atât de mult încât am început să mă retrag din viața lui, ca să-i fie mai ușor când nu voi mai fi aici. Am încetat să mă mai joc atât de mult cu el. Privind în urmă, cred că acesta a fost modul meu de a face față șocului”, a mărturisit femeia.
Cu puțin timp înainte de începerea chimioterapiei, Claire și soțul ei au luat o decizie importantă. În doar câteva ore, au hotărât să îi fie recoltate ovule și să fie congelați embrioni, în speranța că, într-o zi, își vor putea mări familia.
„Mulți au crezut că suntem nebuni pentru că încă visam la un al doilea copil, dar acest vis ne-a dat puterea să mergem mai departe”, a mai spus Claire.
Au urmat ședințe de chimioterapie, imunoterapie și radioterapie, iar prognosticul medicilor a rămas rezervat.
Apoi s-a produs ceea ce chiar și oncologul ei avea să descrie drept un caz extrem de rar.
După numai trei ședințe de chimioterapie, investigațiile au arătat că nu mai exista nicio urmă detectabilă de cancer.
Claire a primit statutul de „No Evidence of Disease” (NED), ceea ce înseamnă că analizele și scanările nu mai indicau prezența bolii.
„Nu părea real. Oncologul meu mi-a spus că am un înger păzitor, pentru că asemenea lucruri nu se întâmplă prea des. La început speram doar ca boala să nu avanseze, iar apoi am aflat că dispăruse complet. Am rămas cu toții șocați de cât de bine a răspuns corpul meu la tratament”, a povestit Claire.
Claire a putut fi operată, iar în noiembrie 2023 a suferit o mastectomie la sânul drept, intervenție care fusese exclusă inițial.
Astăzi, continuă să facă imunoterapie o dată la trei săptămâni și este considerată de medici un pacient cu un răspuns excepțional la tratament.
„Mă simt probabil mai sănătoasă decât am fost vreodată”, a mai spus Claire.
În cele mai grele luni ale bolii, Claire își petrecea serile scriindu-i lui Teddy felicitări și scrisori pentru toate momentele importante din viață: zile de naștere, absolvire sau alte etape pe care credea că nu le va mai prinde.
Între timp, destinul i-a oferit șansa la care nici nu mai îndrăznea să spere. În septembrie anul trecut și-a condus băiețelul în prima zi de școală, moment despre care medicii îi spuseseră că sunt șanse foarte mici să îl trăiască.
„A fost cea mai emoționantă zi din viața mea. Să-i pun uniforma și să-l conduc până la clasă, știind că existase o perioadă în care eram convinsă că nu voi mai fi aici... Acum îl duc și îl iau de la școală aproape în fiecare zi”, a mai spus Claire.
CITEȘTE ȘI: