A renunțat la traseul clasic al unei cariere și a ales aventura, călătorind prin lume cu bani puțini, iar cea mai curajoasă decizie a fost să plece în America Latină doar cu un bilet dus și alături de cățelușa ei. În interviul pentru Meet the Influencers, Swit Rocs vorbește despre drumul ei către succesul din online, de ce refuză eticheta de „influencer”, cum a ajuns să inspire femei să călătorească solo și de ce spune că social media este doar o parte din viața ei, nu întreaga ei identitate.
Gallery
Cine erai înainte de social media? Ce planuri de carieră aveai? Ai studiat ceva specific înainte de Instagram și TikTok?
Eram fix același om care sunt și acum.
Social Media e parte din viața mea, nu viața mea.
Sunt om de litere, toate lucrurile pentru care m-am remarcat de-a lungul timpului au avut la bază arta de a scrie. Am terminat Facultatea de Litere și Masteratul de Traductologie. Sunt traducător autorizat pe limba engleză, dar nu am profesat niciodată. Am studiat pe cont propriu chineză și japoneză, am studiat o vară la Beijing Language and Culture University în China și mi-am dat lucrarea de disertație la Sibiu, din studiul acestor limbi. Desigur, lipsa practicii m-a făcut să uit aproape tot – mai știu să cer bere în chineză și să număr în japoneză. Între timp am învățat singură limba spaniolă la un nivel mulțumitor pentru mine.
Cea mai mare parte a vieții mele profesionale am fost trainer, organizator de workshop-uri și team-buidling-uri, am prezentat numeroase evenimente și am fost ani de zile la conducerea primului club de public speaking în limba engleză din România, în cadrul căruia am și câștigat diverse concursuri de public speaking.
Acesta este cel mai autentic Eu al meu, chiar dacă apoi am migrat spre marketing și Social Media.
Cum ai ajuns influencer? Când și cum a luat naștere personajul care ești astăzi în online?
Nu sunt influencer.
Sunt un om care face ce iubește și oferă deschiderea asta și altora care au aceleași pasiuni sau dorințe.
Primul boost în on-line a apărut ca urmare a postărilor și articolelor pe blog în care povesteam despre cum călătoresc cu bani foarte puțini și în lipsa unui confort. Am început să merg pe munte tot mai mult și să scriu despre trasee și să ofer cât mai multe detalii, pentru ca urmăritorii să se poată organiza pe cont propriu. Apoi au început să prindă contur călătoriile solo și tot mai multe femei au devenit interesate de asta. Totuși, vizibilitatea mea în on-line s-a conturat cel mai bine în momentul în care am plecat solo, doar cu bilet dus, înspre America Latină, însoțită de cățelușa mea luată de pe stradă. Ca urmare a acestei nebunii (că acum și mie, retrospectiv, mi se pare o mare nebunie), au început să apară articolele în presă și invitațiile la emisiuni și podcasturi. Mă străduiesc și în prezent să ofer informații utile pe toate aceste paliere – cheap travel, solo female travel, pet travel și expediții montane.
Poate ce e cel mai relevant este faptul că toate cele de mai sus s-au întâmplat după vârsta de 30 de ani. Îmi doresc să fiu una dintre vocile care minimizează ideea asta de „trăiește azi ca și când e ultima ta zi” și să maximizez ideea de „trăiește azi ca și când e prima ta zi”. Indiferent de vârstă.
Care a fost primul moment în care ai simțit că ai „reușit” în online?
Momentul în care am văzut că ceea ce postez are puterea să schimbe vieți.
Desigur, asta vine și cu o doză mare de responsabilitate la pachet.
În timpul călătoriei mele în America Latină cu cățelușa, perioadă în care am avut parte de extrem de multe aventuri și greutăți, am și muncit tot timpul și am și încercat să păstrez, cât de cât, o prezență în on-line, mi-au scris foarte mulți oameni care au fost inspirați de logica mea (imatură pentru unii, foarte matură pentru alții) după care îmi ghidez viața – prefer să încerc și să eșuez, decât să mă gândesc cum ar fi fost dacă. Și, o parte dintre ei, au găsit curajul să facă mici pași în direcția visurilor lor. O fată a plecat cu bilet dus spre Asia, alta spre America, altele și-au rezervat primele lor călătorii solo, alta și-a organizat expediții montane pe cont propriu, cu ajutorul informațiilor mele.
„Datorită ție am găsit curajul/ inspirația să...” este și va rămâne cel mai mare compliment pe care l-am primit vreodată în on-line. Și offline.
View this post on Instagram
Îți amintești primul ban câștigat din social media? Ce sumă era și ce ai făcut cu ea?
Nu, sincer nu îmi amintesc.
Poate mai relevant decât asta este faptul că Social Media a devenit un fel de CV pentru mine, care îmi aduce clienții pe palierele pe care îmi desfășor activitatea – ghost writing, content writing, marketing, SMM. Desigur, pe lângă acestea am și diverse campanii cu branduri, dar nu creare de conținut este activitatea mea principală.
Care este cea mai mare sumă pe care ai refuzat-o pentru o colaborare și de ce ai spus „nu”?
Mi se pare irelevant care este cea mai mare sumă, pentru că, de obicei, nu e despre sume. Sunt lucruri care țin de valori dar și de alte aspecte, precum comunicare defectuoasă sau lipsa de transparență, mă deranjează să văd că nici brandul, nici reprezentantul nu mă urmăresc și îmi trimit un text impersonal copy-paste sau îmi cer să urmez un script în care nu mă regăsesc. De asemenea, nu vreau să promovez ceva ce nu cunosc, ce nu am folosit și nici nu am ocazia să testez. Cred că mai multe branduri ar trebui să își asume trimiterea unui pachet de PR înainte de a cere cuiva să promoveze ceva ce nu cunoaște.
Ce nu vede publicul din spatele unui cont cu mii sau milioane de urmăritori?
Că tu, pentru a fi atât de prezent în viața lor, îți asumi să fii destul de absent în viața ta.
Faptul că documentezi fiecare experiență, că pozezi, filmezi, răspunzi la fiecare mesaj în care ți se cere un sfat/ o părere (cel puțin asta fac eu) înseamnă că oferi o resursă mai mare decât orice resursă poate fi cumpărată cu bani – oferi timp. Și cu cât ai o viață mai plină de activități, familie, poate și un job, cu atât resursa asta e mai valoroasă.
De asemenea, mulți consideră că tu ai doar obligații, nu și drepturi. Oamenii sunt bucuroși să primească informații și sfaturi pe gratis, dar sunt deranjați de campaniile plătite pe care le ai. Eu am primit astfel de mesaje de mai multe ori și dacă la început mă necăjeau, acum nu consider decât că dunt o resursă bună pentru a mai face curățenie în comunitate.
Care este cel mai mare mit despre influenceri pe care ai vrea să-l demontezi?
Nu vreau să generalizez. Prefer să mă refer strict la mine, fără titulatura asta de influencer. Mitul este de fapt un mare adevăr, pe care nu vreau să îl demontez, ci să îl întăresc: că ceea ce fac eu, poate face oricine. Și am încredere 100% că așa este. Trebuie doar să se ridice de pe canapea și să facă. Timpul trece degeaba cât doar dai din gură.
Cum te afectează hate-ul? Există un comentariu sau un episod care te-a marcat mai mult decât ai lăsat să se vadă?
Mult mai puțin decât în trecut. În trecut primeam fiecare doză de hate cu o responsabilitate aproape utopică. Explicam, argumentam, iar dacă interlocutorul o lua și mai tare pe arătură simțeam nevoia să îi arăt înțelegere, grijă, empatie. Niciodată nu blocam, nu puneam la zid, luam totul pe mine. Am domolit verva asta de terapeutul comunității. Nu îmi doresc să fie în jurul meu nici măcar o singură persoană care nu are ce căuta acolo. O dată la 2-3 luni fac câte o postare pe care o numesc „curățenia de sezon” prin care, să-mi fie cu iertare, gunoiul se duce singur.
Dacă mâine toate platformele sociale ar dispărea, ce ai face și din ce ai trăi?
Poate m-aș reîntoarce la marea mea iubire – organizarea de trainguri și evenimente, într-o corporație. Deși poate părea greu de crezut, am iubit cel mai mult cei 7 ani în care am lucrat într-o multinațională. Poate m-aș reîntoarce la cursurile de public speaking pe care le țineam. Poate aș continua să organizez excursii. Poate aș scrie o carte despre aventurile mele.
Consider că cine nu poate face nimic valoros în lipsa on-line-ului, nu aduce nici în on-line ceva real valoros.
Care este visul tău cel mai mare în prezent?
Nu prea mi se întâmplă să se împlinească ceea ce visez. Totuși, mi s-au întâmplat lucruri la care nu am îndrăznit să visez niciodată. Privesc uneori în urmă la experiențele pe care le-am trăit și am nevoie de câteva clipe să mă asigur că acolo am fost eu, că aceea a fost povestea mea și că am ajuns la ea prin propriile forțe.
Așadar, poate ce visez eu e prea puțin față de ce are Universul plănuit pentru mine.
View this post on Instagram