Medicul Marius Sava atrage atenția asupra unui fenomen tot mai frecvent întâlnit în cabinetele pediatrice și de psihiatrie pediatrică: oboseala cronică în rândul copiilor și adolescenților.
Departe de a fi doar o simplă lipsă de somn, acest tip de epuizare este adesea expresia unui dezechilibru profund între nevoile reale ale organismului și stilul de viață impus de școală, societate și propriile așteptări.
Adolescența este o perioadă de transformări majore, atât fizice, cât și emoționale. Sistemul limbic – responsabil de procesarea emoțiilor – se dezvoltă rapid, în timp ce cortexul prefrontal – zona care reglează autocontrolul și gândirea logică – se maturizează lent, abia în jurul vârstei de 22–25 de ani. Această „decalare” explică de ce adolescenții sunt adesea impulsivi, instabili emoțional și predispuși la comportamente riscante.
Pe fondul acestor transformări, hormonii pubertății intensifică sensibilitatea la stres, motivație și recompensă. Aceste schimbări, corelate cu factori precum lipsa somnului, presiunea socială, alimentația dezechilibrată și suprasolicitarea cognitivă, pot duce la o oboseală persistentă, greu de combătut prin simpla odihnă.
În adolescența timpurie (10–13 ani), copiii încep să-și definească identitatea, se confruntă cu primele întrebări legate de sexualitate și caută acceptarea în grupurile de prieteni. Este o etapă marcată de nevoia de autonomie combinată cu dependența emoțională de familie. Oboseala cronică la această vârstă poate duce la retragere socială, iritabilitate crescută și primele semne de anxietate sau depresie.
În adolescența mijlocie (14–17 ani), tinerii își conturează mai clar identitatea și experimentează tot mai mult. Crește riscul asumării unor comportamente periculoase (fumat, alcool, sex neprotejat), iar oboseala cronică poate accentua instabilitatea emoțională, scăderea performanțelor școlare și vulnerabilitatea față de tulburările de sănătate mintală.
Adolescența târzie (18–21 ani) vine cu presiunea deciziilor majore: alegerea unei cariere, tranziția spre viața adultă, asumarea responsabilităților. Oboseala prelungită în această etapă poate bloca capacitatea de adaptare, duce la amânări cronice și instalarea anxietății legate de viitor.
Recomandările oficiale privind somnul subliniază importanța odihnei adecvate în prevenirea oboselii cronice. Adolescenții între 13 și 17 ani au nevoie de 8–10 ore de somn pe noapte, iar copiii între 6 și 12 ani – de 9–12 ore. În realitate, mulți dorm sub minimul necesar, ceea ce afectează negativ procesele cognitive, echilibrul emoțional și sănătatea fizică.
Privarea de somn, combinată cu presiuni academice, dependența de ecrane, lipsa activității fizice și alimentația haotică, poate duce la o spirală periculoasă de epuizare, anxietate și lipsă de motivație.
VEZI VIDEO LA MĂRUȚĂ ATAȘAT
Scăderea bruscă a randamentului școlar
Iritabilitate, tristețe sau apatie nejustificate
Dificultăți de concentrare și uitare frecventă
Tulburări ale somnului (insomnie sau somn excesiv)
Lipsă de interes față de activitățile preferate
Plângeri fizice frecvente (dureri de cap, probleme digestive, oboseală musculară)
Medicul Marius Sava recomandă monitorizarea atentă a rutinei zilnice a copilului, încurajarea unui program stabil de somn, promovarea activităților în aer liber, reducerea timpului petrecut în fața ecranelor și susținerea emoțională necondiționată. Comunicarea deschisă, fără judecată, este esențială pentru ca adolescentul să se simtă înțeles și sprijinit.
Oboseala cronică nu este o fază „normală” a adolescenței, ci un semnal de alarmă. Cu empatie, atenție și intervenții timpurii, părinții pot contribui decisiv la echilibrul emoțional și dezvoltarea sănătoasă a copiilor lor.
VEZI VIDEO ATAȘAT
FOTO: PRO TV