Marcel Pavel, emoționat peste măsură la Vorbește lumea! Ce i-a adus lacrimi în ochi: "Aveam așa o strângere de inimă când..."

Am avut mereu această teamă și anume teama de a-mi pierde părinții. M-am gândit întotdeauna naiv, cu teamă la această fatalitate, crezând că totuși nu mi se va întâmpla niciodată, dar mi s-a întâmplat. Dragă mamă, iubirea vieții mele, când mă gândesc la tine, îmi lipsești enorm. De ce îmi faceți asta? Mă cam emoționați! Nu voiam asta....A fost o iubire... Mămica mea mă supraveghează în continuare, mă  îngrijește cu gândurile sale, mă îngrijește, are grijă și de mine și de familia mea. 

Îi simt lipsa în special de sărbători. Nu făceam nicio sărbătoare fără dânsa. O minune de om, mama! O minune de om! 

Mămica mea era femeie de serviciu la școala unde noi învățam. Aveam așa o strângere de inimă când o vedeam cu mătura și cu fărașul în mână. Am fost un copil sărac.