Într-o lume tot mai agitată, unde oamenii aleargă fără oprire după sensuri pierdute, există suflete care ard pentru ceilalți, care luminează prin prezența lor și aduc alinare prin cuvinte. Un astfel de om este Părintele Vasile Ioana, parohul bisericii „Sfântul Nicolae Dintr-o Zi”, aflată în inima Bucureștiului, aproape de Piața Universității – un loc încărcat de istorie și zbucium, unde spiritualitatea își găsește un adăpost cald și viu.
Părintele Vasile Ioana nu este doar un preot, ci un adevărat purtător de lumină pentru generațiile de azi, pentru tinerii însetați de răspunsuri și pentru toți cei care caută un sens mai profund al vieții. Cu o voce caldă și privire blândă, el abordează cu mult curaj teme de actualitate, vorbind deschis despre provocările vieții moderne, despre relații, familie, suferință și credință, despre dragoste, căutare și iertare.
În biserica „Sfântul Nicolae Dintr-o Zi”, fiecare Liturghie devine o întâlnire cu iubirea lui Hristos, iar fiecare om care intră pe ușă pleacă mai împăcat, mai curajos, mai viu. La Vorbește lumea, de data aceasta, s-a mers chiar la Părinte la Biserică, unde acesta a vorbit despre Vinerea Mare și simbolistica acesteia în creștinătatea ortodoxă.
Vinerea Mare e Mare nu pentru că ziua e mai lungă, ci e Mare pentru că Dumnezeu ne-a mântuit într-o zi MARE ca aceasta.
Vinerea Mare, cunoscută și sub numele de Vinerea Paștilor, Vinerea Patimilor, Vinerea Neagră sau Vinerea Seacă, este una dintre cele mai tulburătoare și profunde zile din calendarul creștin ortodox. Este ultima vineri dinaintea Sfintei Învieri și ziua în care întreaga creștinătate își pleacă fruntea în tăcere și rugăciune, retrăind durerea și jertfa Mântuitorului.
Se numește Vinerea Paștilor pentru că este vineri, chiar înaintea Duminicii Învierii – ziua care marchează biruința vieții asupra morții. Este numită Vinerea Patimilor deoarece, în această zi sfântă, Iisus Hristos a pătimit, a fost batjocorit, bătut, purtându-Și crucea în urcușul Golgotei, unde a fost răstignit pentru păcatele întregii omeniri.
Pentru mulți români, Vinerea Mare este și Vinerea Seacă – o zi a postului aspru, adesea cu post negru, în semn de compasiune și pocăință, dar și ca gest simbolic de unire cu suferința lui Hristos. Cei mai evlavioși credincioși nu mănâncă și nu beau nimic până la apusul soarelui, rugându-se în tăcere, cu gândul la jertfa supremă.
Este, de asemenea, o Vinere Neagră, nu în sensul întunecimii fără speranță, ci al durerii profunde și al introspecției. Bisericile se umplu de tăcere, de mirosul florilor și al candelelor aprinse. În această zi nu se oficiază Sfânta Liturghie, pentru că însăși Jertfa supremă a fost adusă o dată pentru totdeauna.
Seara, credincioșii vin cu evlavie la Denia Prohodului, cântând împreună cu preoții cele trei stări ale Prohodului Domnului. Deși este o zi a durerii, Vinerea Mare poartă în taină și promisiunea Învierii. Prin moartea Sa, Hristos a dăruit lumii viață veșnică. Așadar, această zi nu este doar una a suferinței, ci și a iubirii nemărginite și a speranței care nu moare niciodată.
FOTO: PRO TV