La „Vorbește Lumea”, Corina Popa a adus în discuție un subiect des întâlnit, dar adesea tratat superficial: folosirea corectă a cratimei în limba română.
Într-o prezentare clară și accesibilă, ea a oferit zece exemple concrete prin care ne putem îmbunătăți exprimarea scrisă și vorbită, evitând greșelile frecvente.
Una dintre situațiile frecvent întâlnite este folosirea incorectă a cratimei în exprimările de tipul „între 2012-2014” sau „între 30-32 de grade”. Aceste forme sunt greșite, pentru că deja avem prepoziția „între”, iar cratima are aici valoare de „și”, deci utilizarea ambelor creează un pleonasm. Forma corectă este „între 2012 și 2014” sau „între 30 și 32 de grade”.
O altă greșeală comună apare în abrevierea titlurilor de politețe. Corect este să scriem „dl” pentru „domnul” și „dna” pentru „doamna”, fără a introduce cratima între litere.
Când vorbim despre soția președintelui, forma corectă este „prima-doamnă”, cu cratimă, deoarece este o structură compusă, iar pluralul se formează tot cu cratimă: „prime-doamne”.
Corina Popa a subliniat și subtilitățile legate de genitivul prenumelui compus „Ana-Maria”. Astfel, avem: „Anamaria – Anamariei” (scriere într-un cuvânt), respectiv „Ana-Maria” sau „Ana Maria” – cu formele de genitiv „Anei-Maria” și „Anei Maria”, în funcție de scriere.
În vorbirea colocvială, cratima joacă un rol important în marcarea căderii unei vocale, ca în „c-un pix” sau „c-o peniță”. Nu este corect să scriem „cu-n pix”, pentru că „cu” devine „c-” prin elidarea vocalei.
Un alt aspect important ține de scrierea cu prefixe precum „non”, „anti” sau „contra”. Formele corecte sunt întotdeauna într-un cuvânt: nonformal, antiaerian, contraargument, și nu despărțite prin cratimă sau spațiu.
Adverbele care indică momente ale zilei se scriu cu cratimă: azi-noapte, poimâine-seară, ieri-seară. Această regulă ajută la claritatea exprimării și la evitarea confuziilor.
Formele populare precum „soră-mea” sau „maică-sa” trebuie scrise cu cratimă, iar în cazul genitivului-dativ, forma corectă include doi „i”: „soră-mii”, „maică-sii”.
Confuzia între „cam” și „c-am” este frecventă, deși sensurile sunt complet diferite. „Cam” este un adverb de aproximație, pe când „c-am” este o construcție formată din conjuncția „că” și verbul „am”.
De asemenea, trebuie să diferențiem între „întruna” (care înseamnă „mereu”) și „într-una” (construcție formată din prepoziția „într-” și pronumele „una”): „întruna recitea regulile”, dar „într-una din zile a înțeles greșeala”.
Regulile prezentate de Corina Popa demonstrează cât de subtil poate fi limbajul și cât de importantă este o exprimare corectă. Deși pot părea complicate la prima vedere, aceste reguli ne ajută să evităm greșelile și să comunicăm mai clar.
