Legătura lor s-a sudat în timpul colaborării la „O scrisoare pierdută”, iar turneele le-au făcut să descopere cât de mult seamănă în valori, alegeri artistice și energie – o apropiere pe care o descriu, fără rezerve, ca pe una „de surori”.
Cătălina Grama: Ca surorile suntem! Suntem ca gemenele, fără să semănpm . (...) Ne știam de dinainte, dar odată ce am lucrat la „O scrisoare pierdută” am început să ne apropiem foarte, foarte tare. Cea mai mare apropiere s-a petrecut când am fost în turneu și a trebuit să dormim în aceeași cameră.
Irina Antonie: Și am aflat că avem un pat matrimonial. Nu știam. Credeam că fiecare actor are camera lui, dar, în fine… Am aflat că avem același pat. Eram pe buget.
Shurubel: Și o singură plapumă! Cineva poate să o tragă noaptea…
Cătălina Grama: Nu plapuma a fost problema. Problema a fost că grupul s-a reunit după spectacol și a stat până a doua zi dimineață. Ne-au tot dat mesaje, iar noi am stat la confesiuni, la povești… Patul n-a mai contat. La un moment dat a bătut la ușă Irina Teodorescu: „Măi, ce faceți?” Era aproape 12 noaptea. „Vorbim.” „V-am dat mesaje. Ce aveți de vorbit atât?”
Irina Antonie: „Haterițelor, nu coborâți și voi la distracție?” Iar noi eram plânse, terminate. Ne-am povestit toată viața. (...) A doua zi ne-au scos de pe grup. A fost o farsă!
Cătălina Grama: Eu am crezut! Am plâns!
Pe scenă, cele două joacă în comedia romantică „Mireasa fără voie”, o poveste cu ritm alert despre încercările (uneori nebunești) ale unei mame de a-și „peți” fiica, polițistă, convinsă că dragostea nu mai vine la timp. Din distribuție mai fac parte Carmen Tănase, Andrei Mateiu și Doru Bem, iar atmosfera din culise se traduce într-o energie excelentă în fața publicului. Spectacolul pleacă în turneu în Moldova, astfel:
VEZI VIDEO ATAȘAT
