
Nu ești actor, dar poate ai nevoie de o dicție mai bună. Poate că nu urci pe scenă în fiecare zi, dar de câte ori intri într-o ședință, ții o prezentare sau încerci să convingi pe cineva de ceva, folosești același instrument: vocea. Doar că, spre deosebire de actori, noi, „muritorii de rând,” tindem să neglijăm vocea.
Ne bazăm pe-un „merge și-așa,” dar, de fapt, nu prea merge. Încearcă niște exerciții de dicție, ți-am pregătit câteva pe andreitiganas.ro.
Un avocat care mormăie la bară n-o să pară nici convingător, nici informat. Un arhitect care își prezintă proiectul cu o voce nesigură și un debit sacadat o să pună mai degrabă semne de întrebare decât puncte pe planșă.
Un manager care vorbește buimac, pe un ton plat, riscă să piardă mai mult decât crede – chiar dacă echipa e binevoitoare.
De ce? Pentru că oamenii, oricât de logici ne place să credem că sunt, reacționează instinctiv. Vocea unei persoane ne spune, înainte de orice conținut, dacă merită sau NU merită să o ascultăm. Dacă e sigură pe ea. Dacă pare coerentă, sau are ceva de spus. O dicție corectă nu înseamnă „perfecțiune”.
Ni-me-ni n-u sp-un-e că tre-bu- iiii- e să accen-tu-ăm l-a per-fec-ție fiecare cuvânt.
Am pus liniuțe în fraza pe care tocmai ai citit-o doar că să-ți imaginezi puțin cum ar putea suna un vorbit excesiv, prețios, emfatic, în care fiecare sunet e perfect accentuat. Nu avem nevoie de așa ceva. Să vorbești cu dicție nu presupune să dai mostre de pedanterie exagerată în rostire. Înseamnă doar să te faci auzit și înțeles în limitele autenticității tale.
Un cuvânt bine articulat îți dă ritm. O frază rostită clar te ajută să fii urmărit atunci când vorbești. Iar o voce atent folosită te poate ține în control, chiar și atunci când ideile sunt multe și emoțiile – la fel de multe. Partea bună, deci, e că nu trebuie să devii un alt om ca să vorbești mai bine. E suficient doar să-ți „acordezi” puțin instrumentul cu care lucrezi zi de zi: vocea.
Cum îți dai seama că ai nevoie de dicție, chiar dacă nimeni nu ți-a spus-o direct?
Nu toată lumea îți va spune în față că te înțelege greu sau că ai un ton care adoarme. Dar sunt câteva semnale care apar și, dacă ești sincer cu tine, le-ai simțit deja.
Care e cel mai clar semn că ai nevoie de antrenamente pentru voce și dicție?
Nu te simți în pielea ta când urmează să vorbești în fața cuiva – chiar dacă știi foarte bine ce ai de spus. Ai încredere în conținut, dar nu și în modul în care îți comunici mesajul. Asta nu te face slab, ci conștient.
Iată de ce vocea, la ca orice altă unealtă de lucru, are nevoie de antrenament. Nu există om „cu voce bună de la natură,” pentru că retorica presupune și abilități tehnice, la fel cum e condusul mașinii, făcutul mâncării și multe alte activități de zic cu zi.
Vocea și dicția sunt parte din tehnica pe baza căreia poți să devii un orator mai bun.
Ce poți face concret ca să ai o dicție mai bună: antrenament, nu resemnare
Există exerciții concrete și clare care nu-ți cer să-ți schimbi personalitatea sau să vorbești ca un actor de film istoric. E vorba de puțin efort zilnic – la claritate, ritm și expresivitate. Și nu, nu trebuie să mergi nicăieri pe banii și timpul tău, sau să-l găsești pe marele „guru” al vorbitului în public.
Pe site-ul meu am adunat o serie de exerciții de dicție gratuite, exact pentru cei care au înțeles că vocea nu e doar un fundal, ci parte din performanța profesională. Exerciții de dicție Andrei Țigănaș – și le poți face oriunde: acasă, în mașină, în pauză între două ședințe. Sunt tehnici de dicție care-i ajută și pe vorbitorii în public profesioniști, dar și pe tine, omul care vrea să se inițieze în zona discursurilor publice.
Exercițiile sunt binevenite indiferent că ești sau nu ești vorbitor în public de anvergură. Fără fumuri, microfoane speciale, repetări penibile în fața oglinzii și alte trucuri artificiale care te îndepărtează de stilul tău și nu te ajută să rămâi autentic.
Despre Andrei Țigănaș
Andrei Țigănaș a fost numit „sculptor de voci” de către un colaborator. De atunci, așa i-a rămas numele. Are peste 20 de ani de experiență în domeniul comunicării. Ajută oamenii să-și îmbunătățească dicția, puterea vocii și intonația. Lucrează cu tot ce ține de prezența vocală și impactul personal. Crede că autenticitatea nu se negociază. Îi învață pe ceilalți să comunice cu toată ființa lor, nu doar din vârful buzelor.