Când ar putea veni sfârșitul Universului. Cercetătorii avertizează că e mai aproape decât se bănuia până acum
Citeste mai mult despre:
studiu,
Cercetătorii de la Universitatea Radboud din Țările de Jos au făcut o descoperire care rescrie radical ceea ce știam despre durata de viață a Universului.
Dacă anterior fizicienii estimau că Universul va supraviețui timp de 10^1100 de ani (10 la puterea 1100 de ani, adică un 1 urmat de 1100 de zerouri, o notare exponențială folosită în știință pentru a exprima numere infinit de mari), noile calcule reduc acest interval colosal la „doar” 10^78 de ani.
Deși pare în continuare o durată incomensurabilă, concluziile echipei conduse de profesorul Heino Falcke ridică semne de întrebare privind soarta îndepărtată a Cosmosului și, implicit, direcția fundamentală a fizicii moderne.
Totul pornește de la teoria radiației Hawking, formulată în anul 1974, potrivit căreia găurile negre nu sunt complet eterne, ci pierd în timp energie sub formă de particule. Această scurgere lentă de materie le face, teoretic, să se evapore complet în decursul unor intervale de timp uluitoare. eino Falcke și echipa sa extind acum această ipoteză către un alt tip de obiect cosmic: piticele albe.
Aceste rămășițe stelare, prea mici pentru a deveni supernove sau stele neutronice, pot părea stabile, dar cercetătorii sugerează că ar putea suferi un proces lent și ireversibil de dezintegrare alimentat de același mecanism al radiației. Astfel, în loc să reziste eoni întregi după moartea tuturor stelelor, piticele albe ar putea dispărea mult mai devreme, accelerând tranziția Universului către o stare de entropie maximă – așa-numita „moarte termică”.
Scenariile privind finalul Universului variază între „Big Freeze” (Înghețul Mare), „Big Crunch” (Marea Colapsare) și „Big Rip” (Marea Sfâșiere). Echipa de la Radboud pare să susțină prima variantă: o răcire lentă, în care materia se dezintegrează până când nu mai rămâne nimic activ sau cald în cosmos.
Fenomenul dezintegrării protonilor, ultima zvâcnire a unei realități palpabile, ar marca punctul final al existenței materiale.
Ceea ce face ca noua estimare de 10^78 de ani să fie cu adevărat importantă nu este doar schimbarea numerică, ci implicațiile pe care le are asupra modelelor teoretice. Această reducere cu sute de ordine de mărime a duratei Universului nu ar trebui să genereze panică, viața pe Pământ se află oricum într-un orizont mult mai limitat, dar oferă un impuls uriaș dezbaterilor științifice privind fizica extremelor și natura timpului.
Un detaliu care aprinde imaginația este ideea universurilor „fiice” – secvențe cosmice ce ar putea apărea după stingerea acestui Univers. Deși în prezent se află la granița dintre speculație științifică și filosofie, aceste teorii primesc un nou imbold în contextul noilor descoperiri.
Dacă materia dispare, dar legile fizicii permit o formă de regenerare, am putea asista, teoretic, la o reluare a ciclului, un „reboot” cosmic.
Declarațiile co-autorului Walter van Suijlekom întăresc ideea că aceste scenarii extreme nu sunt simple exerciții teoretice, ci pot deschide uși către o mai bună înțelegere a realității cuantice.
Studiul combină expertiză în matematică, fizică cuantică și astrofizică, creând un cadru interdisciplinar menit să deslușească nu doar sfârșitul Universului, ci și originea și mecanismele sale fundamentale.
Așadar, când oamenii de știință spun că viața Universului a fost „scurtată” de la 10^1100 la 10^78 de ani, este vorba despre o scădere uriașă în termeni cosmici, dar pentru noi, oameni, ambele înseamnă: timpuri atât de lungi încât sunt practic de neconceput.
foto: Getty Images
Parteneri editoriali
Videoclipuri cu știri
Citește și
Ultimele articole
Top citite
L-ai pierdut la TV
Episoade noi acum pe VOYO
7 zile înainte de TV • fără reclame • oricând
