Christoph Zielinski, unul dintre cei mai mari oncologi din lume: „Cred că România, ca și vecinii săi, are un potențial enorm de reducere a poverii cancerului prin prevenție și depistare precoce”

Publicat 11. 12. 2025

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

Adaugă PRO TV ca sursă preferată în Google

În luna decembrie, publicul român a avut ocazia rară de a-l întâlni pe prof. univ. dr. Christoph Zielinski, unul dintre cei mai influenți oncologi ai lumii, aflat la București cu prilejul Târgului Internațional de Carte Gaudeamus 2025. Renumitul specialist a venit pentru lansarea ediției românești a volumului său „Pe urmele cancerului – Istoria de succes a oncologiei”, publicat de Alias Publishing, un eveniment care a atras numeroși cititori, medici, jurnaliști și pasionați de știință.

Lansarea oficială a avut loc vineri, 5 decembrie, la standul Alias Publishing / Crime Scene Press din Pavilionul B2 Romexpo, în prezența profesorului Zielinski. Alături de el au vorbit acad. prof. univ. dr. Irinel Popescu, una dintre figurile centrale ale chirurgiei românești, și Alexandru Arion, directorul editurii, care au subliniat importanța volumului pentru înțelegerea progreselor din oncologie.

Cartea, scrisă împreună cu dr. Herbert Lackner, este o lucrare de popularizare excelent documentată, care spune povestea evoluției tratamentului cancerului – de la primele descrieri ale bolii, datând din Antichitate, până la terapiile revoluționare ale secolului XXI. Autorii arată cum s-a transformat oncologia într-o adevărată istorie a succesului, explicând mecanismele bolii, progresele tehnologice și felul în care aceste descoperiri se traduc astăzi în șanse reale de vindecare.

Cu peste 600 de lucrări științifice publicate și peste 34.000 de citări, prof. dr. Christoph Zielinski se află în topul celor mai citați 2% oameni de știință la nivel global. Cariera sa remarcabilă – de la conducerea Clinicii de Medicină Internă din Viena și a Comprehensive Cancer Center, până la rolul actual de director medical al Wiener Privatklinik – se reflectă în perspectiva profundă și echilibrată din această carte.

În acest context editorial și științific efervescent, am stat de vorbă cu prof. dr. Christoph Zielinski despre cartea sa, despre evoluția oncologiei și despre direcțiile pe care această specialitate vitală le va urma în deceniile următoare.

Ce înseamnă pentru dumneavoastră, personal, lansarea acestei cărți în România, la Gaudeamus, unul dintre cele mai importante evenimente culturale din regiune?
Pentru mine este atât un moment profesional important, cât și unul foarte personal. România este o țară cu care am construit legături puternice de-a lungul anilor, prin colegi români, instituții și prin miile de pacienți români care mi-au acordat încrederea lor. Să prezint această carte la Gaudeamus, un eveniment cultural major, transmite un lucru esențial: povestea cancerului nu este doar una medicală, ci și una culturală, care atinge aproape fiecare familie. A aduce această carte aici este, într-un fel, modul meu de a recunoaște locul României în conversația europeană despre oncologie.

Cum vă simțiți în legătură cu întâlnirea cititorilor și pacienților români, care adesea apelează la literatura medicală pentru claritate și speranță?
Mă simt profund onorat, dar și foarte conștient de responsabilitate. Mulți oameni care vin să mă întâlnească nu vor veni doar ca „lectori”; vor veni ca pacienți, supraviețuitori sau membri ai familiilor lor. Ei nu caută miracole, ci explicații oneste, informații ușor de înțeles și speranță realistă. Exact asta încearcă să ofere cartea: o prezentare sinceră a progresului enorm realizat în tratarea cancerului și motivele pentru care există astăzi mai multă speranță ca oricând.

Ce v-a motivat să creați o carte care îmbină istoria științifică cu explicații accesibile publicului larg?
De-a lungul carierei mele am observat un decalaj mare între ceea ce știe cu adevărat oncologia și ceea ce crede publicul că știm. Îngrijirea cancerului este adesea percepută ca fiind misterioasă și înfricoșătoare. Am vrut să arăt că progresul în oncologie este rezultatul unei călătorii lungi și fascinante, de la observațiile antice până la genetica și imunoterapia modernă. Povestirea acestei evoluții într-un mod accesibil îi ajută pe nespecialiști să înțeleagă că tratamentele de astăzi nu sunt magie, ci rezultatul logic al deceniilor de cercetare, curaj și perseverență.

Ce credeți că îi va surprinde sau ilumina cel mai mult pe cititorii români?
Cred că mulți vor fi surprinși să afle cât de vechi este, de fapt, cancerul. Tindem să îl considerăm o boală „modernă”, dar există dovezi ale tumorilor maligne în rămășițe umane și animale foarte vechi. O altă surpriză este cât de dramatic s-a schimbat prognosticul pentru multe tipuri de cancer. Supraviețuirea în cazul mai multor tumori a crescut într-o măsură de neimaginat acum câteva decenii. De asemenea, cred că capitolele despre pseudo-terapii, schimbările climatice, prevenție și viitoarele tratamente vor fi revelatoare, pentru că plasează cancerul într-un context medical și societal mult mai larg.

În cariera dumneavoastră, ați colaborat cu instituții sau oncologi români? Dacă da, cum ați descrie aceste experiențe?
Da, foarte mult. Peste șase mii de români mi-au cerut opinia sau tratamentul de-a lungul anilor, ceea ce m-a adus în contact strâns cu medicii lor din țară. Am colaborat de-a lungul anilor cu oncologi și instituții medicale românești prin societăți internaționale, proiecte de cercetare și evenimente educaționale. Această cooperare a devenit și mai structurată de când am preluat rolul de Director Medical la Wiener Privatklinik din Viena, unde primim anual un număr mare de pacienți români.

Wiener Privatklinik a devenit, într-un fel, o punte între oncologia austriacă și cea românească: pacienții români vin la noi pentru a doua opinie, tratamente complexe sau participarea la comisii multidisciplinare, iar noi rămânem în contact strâns cu medicii lor din țară. Aceste experiențe au fost extrem de pozitive, marcate de profesionalism, încredere și dorința comună de a crește standardele oncologice peste granițe.

Cum ajută cartea la demistificarea cancerului pentru cititorii care se simt copleșiți de acest subiect?
Primul pas în demistificarea cancerului este să îl explicăm clar. În carte, prezentăm cancerul exact așa cum este: o boală a creșterii și reglării celulare perturbate în propriul nostru organism, nu un blestem și nu o pedeapsă. Îi ghidăm pe cititori prin evoluția tratamentelor: chirurgie, radioterapie, chimioterapie, terapii țintite, imunoterapie, genetică, vaccinuri. Când oamenii înțeleg de ce este folosit un tratament, cum a fost dezvoltat și ce poate realiza în mod realist, boala devine mai puțin înspăimântătoare și mai ușor de gestionat. Cunoașterea nu elimină toată frica, dar înlocuiește neputința cu înțelegerea.

De ce este important ca publicul larg, nu doar specialiștii, să înțeleagă evoluția cercetării în cancer?
Pentru că boala afectează societatea în ansamblu, nu doar comunitatea medicală. Dacă publicul înțelege cum avansează cercetarea – lent, cu obstacole, dar cu progrese constante – este mai puțin vulnerabil la promisiuni false sau mesaje simpliste. Este mai probabil să susțină politici de sănătate raționale, să participe la programe de screening și să ia decizii informate privind tratamentul. O societate care înțelege cercetarea este mai dispusă să investească în ea, iar această investiție salvează, în cele din urmă, vieți.

Cum influențează factorii culturali și sociali modul în care diferite țări, inclusiv România, percep cancerul și tratamentele?
Factorii culturali și sociali determină dacă oamenii vorbesc deschis despre cancer sau îl ascund, dacă au încredere în medici sau recurg la „tratamente” nevalidate, dacă văd screeningul ca pe o oportunitate sau ca pe o amenințare. În unele culturi, cancerul este încă învăluit în stigmat și secret; în altele, activismul pacienților l-a transformat într-o temă publică. În Europa de Est, inclusiv în România, vedem adesea un sprijin familial puternic, dar și diferențe între mediul urban și rural și uneori o încredere limitată în instituțiile medicale. Înțelegerea acestor realități este crucială dacă vrem ca recomandările și tratamentele moderne să funcționeze în viața de zi cu zi.

Ce rol ar trebui să aibă educația pacienților în oncologia modernă?
Un rol central. Oncologia modernă oferă multiple opțiuni terapeutice, fiecare cu beneficii, riscuri și efecte adverse specifice. Fără educație adecvată, pacienții nu pot participa cu adevărat la deciziile privind propria lor îngrijire. Educația este esențială și pentru prevenție, recunoașterea semnelor timpurii, respectarea tratamentelor complexe și protejarea împotriva pseudo-terapiilor care pot fi dăunătoare sau pot întârzia tratamente eficiente. În opinia mea, educarea pacienților nu este un „bonus”; este parte integrantă din practica medicală corectă.

În ultimii ani, România încearcă să modernizeze infrastructura de îngrijire oncologică. Ce sfat ați oferi unei țări aflate în acest stadiu de dezvoltare?
Principalul meu sfat este să se gândească în termeni de rețele integrate și standarde de calitate. România nu are nevoie doar de câteva spitale „vârf de lance”, ci de un sistem coerent în care fiecare pacient, indiferent de regiune, să aibă acces la diagnostic, tratament și urmărire bazate pe dovezi.

Din experiența mea la Wiener Privatklinik și în cadrul Central European Cancer Center, am văzut cât de puternice sunt protocoalele structurate, comisiile oncologice și ghidurile clare. România poate beneficia de parteneriate cu centre precum al nostru, nu pentru a „exporta” pacienți, ci pentru a schimba expertiză, a dezvolta protocoale comune, a forma specialiști și a stabili standarde de referință care pot fi apoi implementate la nivel național. Construirea acestor legături între centrele românești și instituțiile cu experiență din străinătate poate accelera modernizarea în mod foarte practic.

Cum a influențat perspectiva istorică din carte modul în care vedeți viitorul oncologiei?
Perspectiva istorică ne învață atât modestie, cât și optimism. Modestie, pentru că multe idei cândva lăudate s-au dovedit greșite, iar progresul a fost adesea mai lent decât am sperat. Optimism, pentru că direcția generală este incontestabilă: înțelegem biologia cancerului în moduri care ar fi fost inimaginabile acum o jumătate de secol și vedem deja beneficiile în statistici. Această privire istorică îmi întărește convingerea că trebuie să continuăm să investim în cercetare fundamentală și, în același timp, să asigurăm că rezultatele ei – terapiile inovatoare – ajung în practica clinică cât mai rapid și echitabil.

Care a fost obiectivul principal atunci când ați decis structura narativă a cărții – mai științifică, mai umană sau un amestec al celor două?
De la început, obiectivul a fost să combinăm cele două aspecte. Știința pură, fără povești umane, poate fi seacă; emoția pură, fără fundament științific, poate fi înșelătoare. Am ales o structură cronologică ce urmărește evoluția oncologiei, dar am ancorat permanent povestea în vieți reale – ale pacienților, medicilor, cercetătorilor și uneori chiar ale mișcărilor politice și sociale. Astfel, cititorii pot vedea că fiecare progres științific are fețe umane și consecințe reale.

Cum reflectă această carte filozofia dumneavoastră ca medic și om de știință?
Cartea reflectă credința mea că știința riguroasă și umanismul profund trebuie să meargă împreună. Ea celebrează marile descoperiri – terapiile țintite, imunoterapia – dar pune accent și pe îngrijirea paliativă, calitatea vieții și respectul pentru valorile și dorințele pacienților. Ea respinge clar pseudo-medicina, dar recunoaște totodată temerile și speranțele pacienților. În acest sens, cartea este o extensie a felului în care încerc să practic medicina: bazată pe dovezi, sinceră și centrată pe persoana din fața mea.

Ce v-a făcut să considerați că acum este momentul potrivit pentru a spune „povestea de succes” a oncologiei?
Mult timp, a numi oncologia o „poveste de succes” ar fi părut aproape cinic, deoarece prea mulți pacienți mureau în ciuda eforturilor medicilor. Astăzi, deși cancerul rămâne o cauză majoră de deces, putem arăta cu date solide că mortalitatea scade, că multe cancere sunt curabile și că altele pot fi controlate pe perioade lungi. În același timp, ne confruntăm cu noi provocări: populații îmbătrânite, schimbări de mediu și inegalități în accesul la îngrijire. Această combinație de progres evident și probleme nerezolvate face ca acesta să fie momentul potrivit pentru a spune povestea onest, pentru a sărbători realizările fără a uita ce mai trebuie făcut.

În ciuda progresului, cancerul rămâne o mare teamă pentru mulți oameni. Cum sperați că va schimba cartea această percepție?
Nu mă aștept ca această carte să elimine complet frica; nu ar fi realist. Dar sper cu adevărat că o va atenua, oferind informații clare și accesibile. Când oamenii văd că milioane de pacienți supraviețuiesc astăzi unor cancere cândva aproape invariabil fatale, când înțeleg cum funcționează tratamentele și de ce unele eșuează, cuvântul „cancer” nu mai este automat egal cu „sentință la moarte”. Scopul meu este ca, după lectură, o persoană confruntată cu un diagnostic să se simtă mai puțin paralizată și mai capabilă să pună întrebări, să caute tratamentul adecvat și să păstreze speranța.

Cum evaluați nivelul actual de conștientizare publică privind prevenția cancerului în Europa de Est, în special în România?
Conștientizarea este în creștere, dar nu a ajuns încă unde ar trebui. Programele de screening pentru cancerul de sân, col uterin și colorectal sunt încă insuficient utilizate în multe regiuni ale Europei de Est. Programele de vaccinare împotriva HPV și hepatitei B, care pot preveni anumite tipuri de cancer, nu sunt complet implementate sau nu sunt pe deplin acceptate. Factorii de stil de viață – fumat, dietă, sedentarism – rămân provocări majore. Cred că România, ca și vecinii săi, are un potențial enorm de reducere a poverii cancerului prin prevenție și depistare precoce, dar acest lucru necesită educație publică susținută, voință politică și acces facil la servicii preventive.

Ce noi orizonturi în terapia cancerului credeți că vor deveni realitate în următorii 5–10 ani?
Mă aștept să vedem o extindere și rafinare continuă a imunoterapiilor, inclusiv combinații mai precise între medicamente imunologice, terapii țintite, chimioterapie și radioterapie. Vaccinurile personalizate împotriva cancerului, inclusiv cele bazate pe mRNA, sunt deja în dezvoltare clinică și ar putea deveni parte din practica curentă pentru anumite tumori. Probabil vom vedea o utilizare mai largă a tehnologiilor de tip theranostics – compuși radioactivi care detectează și tratează simultan celulele canceroase – și un rol tot mai mare al inteligenței artificiale în interpretarea imaginilor, patologiei și datelor genomice. Deși aceste progrese nu vor eradica boala, vor schimba progresiv prognosticul în favoarea pacientului, transformând cancerul într-o condiție gestionabilă pe termen lung.

Cum vedeți rolul echipelor multidisciplinare, mai ales în țările unde resursele diferă de la o regiune la alta?
Echipele multidisciplinare sunt esențiale, mai ales acolo unde resursele sunt variabile. La Wiener Privatklinik, comisiile oncologice – care reunesc oncologia medicală, chirurgia, radioterapia, radiologia, anatomia patologică, genetica și îngrijirea paliativă – sunt fundamentul modului în care tratăm pacienții. Acest model asigură o evaluare complexă și un plan final adaptat, bazat pe dovezi și realist.

În țări precum România, unde accesul la servicii specializate diferă între regiuni, colaborarea multidisciplinară nu înseamnă că totul trebuie să existe într-o singură clădire. Poate fi organizată prin centre regionale de cancer, comisii tumorale virtuale și rute de trimitere către centre de excelență, inclusiv parteneri internaționali precum Wiener Privatklinik, atunci când este necesar. Important este ca traseul pacientului să fie coordonat, iar deciziile să fie luate colectiv, nu izolat.

Cum sperați că această carte va contribui la conversațiile publice despre cancer în România?
Sper că va oferi o bază factuală comună pentru discuții între pacienți, familii, jurnaliști, factori de decizie și profesioniști din sănătate. Oamenii vor avea acces la o narațiune coerentă, bazată pe dovezi, care acoperă istoria, biologia, terapia, etica și provocările viitorului. Dacă această carte va ajuta discuțiile să treacă de la frică și zvonuri la întrebări informate și dezbateri constructive, atunci și-a atins scopul în România.

Ce emoții asociați cu lansarea acestei cărți la București – entuziasm, responsabilitate, recunoștință?
Pe toate trei, într-un mod foarte puternic. Sunt entuziasmat să văd cartea disponibilă în limba română și să întâlnesc cititorii de aici. Simt un mare sentiment de responsabilitate față de toți cei care o vor lua în mână căutând claritate sau alinare. Și, mai presus de toate, sunt profund recunoscător colegilor mei români, traducătorilor și editorilor, precum și numeroșilor pacienți români ale căror experiențe și curaj au modelat înțelegerea mea despre ceea ce ar trebui să fie oncologia: prelungirea vieții, da, dar și păstrarea demnității și speranței.