Cătălin Măruță: "Să știi că nu am avut niciodată așa emoții (...) Îți dau cuvântul meu de onoare, eram acolo pe scenă  și mi se părea că îl aud pe tata cum spune, în sfârșit...."

Mă gândeam că dacă tata mai trăia și era în sală, sunt convins că el ar fi apluadat cel mai tare. I-am simțit lipsa. Parcă îi auzeam vorbele, sunt convins că mi-ar fi zis cu siguranță, în sfârșit, bă, băiatule, ai luat și tu o diplomă adevărată. Îți dau cuvântul meu de onoare, eram acolo pe scenă  și mi se părea că îl aud pe tata cum spune, în sfârșit, bă băiatule. ai și tu o diplomă adevărată. Numai asta aveam în cap. 

​Să știi că nu am avut niciodată așa emoții! Pentru că, de fapt, în primele rănduri, am văzut-o pe mama, pe prietenii mei de la Târgu Jiu, pe verișoarele mele, pe nepoții mei, și deodată nu mai erai băiatul ăla de la televizor care trebuia să  bată câmpii, trebuia să te conectezi cu ei. (...) Era un moment în care trebuia să le mulțumesc oamneilor și în același timp oamenii erau majoritatea apropiați. (...) Andra a plâns nu pentru că am primit eu titlul, ci pentru că în spate rulau imagini cu familia noastră. 

"Azi vorbesc nu ca om de televiziune, ci ca un fiu al acestui oraș frumos. Ca om crescut in Targu Jiu, pe străzile de aici, in școlile din localitate, cu oamenii locului, sa știți ca am purtat mereu orașul in suflet.

Să fiu numit cetățean de onoare al orașului în care m-am născut înseamnă mai mult decât o diploma. E ca o întoarcere acasă, cu toată inima. O iau ca pe o îmbrățișare calda din partea a TOT si a tuturor celor care m-au format. Si vreau sa va mai marturisesc ceva. Inima mea bate mai tare când ma gândesc la copilul care am fost, aici, la Targu Jiu. Aș vrea să-l privesc pe băiatul acela în ochi și să-i spun, simplu: “Mulțumesc.” Mulțumesc pentru curajul de a visa. Mulțumesc pentru încăpățânarea de a merge înainte. Mulțumesc pana si pentru greșelile care m-au învățat atâtea. Mulțumesc pentru tot.

Gândul meu cel mai puternic merge însă către tatăl meu. Îi simt lipsa, dar simt și prezența lui. Știu că azi dacă ar fi fost aici si ar fi aplaudat mai tare ca toată lumea. Și după aia mi-ar fi zis un “Bravo, măi băiatule! O diploma adevărată! Acum ai și tu ce pune în ramă!“ Tata, mai mare decât dorul pe care il simt nu e decât recunoștința pe care o am fata de tine. Această onoare e și a ta!

Mama este astăzi lângă mine, și nu pot decât să-i spun cu toată sinceritatea: Multumesc ca esti si ca ai fost mereu acolo. Mulțumesc că ai știut să fii sprijinul meu absolut. Ai reușit mai mult decât îți dai seama si tot ce imi doresc e sa știi, dar sa știi cu adevărat, ca ești cea mai buna mama pe care o poate avea cineva.

Mulțumesc soției mele, Andra. Ma susține si ma înțelege si cand mai pot puțin si dacă simt ca vreau o pauza. Îți mulțumesc, iubire pentru că esti cel mai bun OM! Si te iubesc! ❤️ Mulțumesc, David și Eva, prin voi învăț, zi de zi, ce înseamnă cu adevărat, dragostea necondiționată. Sa știti că fiecare lucru bun care mi se întâmplă de când ați venit pe lume - iar acesta e un astfel de lucru, are în el și ceva din voi. Pentru ca aduceți lumina si sens.

Târgu Jiu nu este doar orașul meu natal. Este locul unde am învățat să fiu om. Și pentru asta, vă mulțumesc din nou si din nou."