Emisiuni
La Măruță
Un băiat din Nepal trăiește "visul american" în România! "Dacă nu era el, probabil m-aș fi întors în Nepal. Doamne-ajută pentru tot! Mulțumesc tuturor și României"

Un băiat din Nepal trăiește "visul american" în România! "Dacă nu era el, probabil m-aș fi întors în Nepal. Doamne-ajută pentru tot! Mulțumesc tuturor și României"

Citeste mai mult despre: restaurant nepalez,

Publicat 8. 10. 2025

Adaugă PRO TV ca sursă preferată în Google

Când spui Nepal, te gândești la munți, aventură și spiritualitate. Dar pentru Sujan, un tânăr bucătar nepalez stabilit în România, Nepalul înseamnă mai ales gust, familie și dor.

Gallery

+ încă 13 fotografii

Vezi mai multe în Galeria Foto atașată

După aproape un deceniu petrecut la poalele Carpaților, el a reușit să transforme dorul de casă într-o poveste de succes – un restaurant în București unde mâncărurile tradiționale nepaleze se îmbină cu ingredientele românești.

La Măruță, corespondentul Gabi Marin a prezentat visul lui Sujan și restaurantul la care acesta este acționar.

Gusturi din Himalaya, cu produse din România

În restaurantul lui Sujan, fiecare preparat are o poveste. Momo, colțunașii tradiționali nepalezi, sunt făcuți din făină românească și carne tocată produsă local. Cel mai important ingredient este carnea de bivol, pe care bucătarul o aduce din nordul țării - un produs rar și prețios în România. Din țară provin și legumele, orezul, pastele, uleiul, făina de grâu sau cea de năut folosită pentru a da textura crocantă ciupercilor prăjite, una dintre cele mai apreciate gustări din meniu.

Un alt preparat emblematic este dalbatul - o mâncare tradițională nepaleză cu linte, orez și legume, gătită în varianta „românească”, bineînțeles, cu produse de aici, dar cu suflet de acasă.

Sujan prepară singur condimentele: amestecă usturoi, ghimbir, chimion, coriandru, curcuma, scorțișoară și cardamom pentru a obține garam masala, esența gustului nepalez. Totul este făcut manual, fără amestecuri cumpărate.

Da, toate felurile de mâncare de aici sunt pregătite cu ingrediente locale: carne, tăiței, cartofi și ciuperci.Aici avem momo, făcuți din făină românească și carne tocată, toate din țară.

Aceasta este o mâncare tradițională din Nepal, se numește dalbat. Aici avem thali, iar toate ingredientele sunt românești.

Condimentele le pregătim noi, chiar aici, în restaurant. Nu le cumpărăm din altă parte.
Folosim usturoi, ghimbir, chimion, coriandru, curcuma, puțină scorțișoară și cardamom. Le amestecăm și obținem garam masala, pe care o folosim la toate mâncărurile. La ciupercile prăjite am adăugat făină de năut - sunt crocante la exterior și moi în interior.

Rețete cu suflet și amintiri

Pentru Sujan, fiecare fel de mâncare are o amintire legată de familia lui. Dalbatul, de exemplu, era micul dejun pregătit de mama sa, înainte ca el să plece la școală. În Nepal, spune el, viața nu e ușoară, dar țara e frumoasă, iar mâncarea aduce oamenii împreună. A venit în România împreună cu soția sa, în căutarea unui trai mai bun. A muncit, a strâns bani pentru a-i trimite familiei și, cu timpul, a reușit să-și împlinească visul: un loc unde să gătească mâncarea copilăriei sale și să o împărtășească românilor.

Departe de casă, dar aproape de oameni

Sujan nu a mai fost în Nepal de nouă ani. A pierdut bunicii cât timp era deja în România, iar cel mai dor îi este de sora sa cea mai mică, cea care era copil când a plecat și acum e adult. Cu toate acestea, și-a construit o nouă familie aici: o fetiță de doi ani și o comunitate de prieteni care i-au fost alături atunci când i-a fost cel mai greu. Mai mult, a reusit sa o aduca în România pe sora lui cea mijlocie, Susmita, care lucreaza acum alaturi de el si fac minuni impreuna in bucatarie.

Printre cei care l-au sprijinit se numără prietenii lui, Cezar Iacob și Dragoș Atanasiu, care au investit în visul lui. Despre Cezar povestește cum l-a ajutat si personal, atunci când nu avea bani, mâncare sau un loc unde să stea. Sprijinul lui a fost decisiv; dacă nu era el, probabil s-ar fi întors în Nepal. Așa a prins contur visul său: un restaurant care nu este doar un loc de luat masa, ci un spațiu unde nepalezii și românii se simt ca într-o mare familie.

Viața în Nepal este foarte grea, dar țara este frumoasă. Am venit aici cu soția ca să muncim, să strângem bani și să trimitem acasă, familiei.Bunicii mei au murit când eram deja în România și nu am putut merge înapoi în Nepal. Acum mai am doar părinții și trei surori. Una dintre ele lucrează aici, cu mine.

Da, am și o fetiță de doi ani. Cel mai dor îmi este de sora mea – era mică atunci când am plecat. Acum are 21 de ani. Ultima dată am fost acasă acum nouă ani.
Am rămas aici să muncesc. Este greu, dar am vrut să deschid un restaurant, pentru că în România e dificil să găsești mâncare nepaleză.
Și sunt mulți nepalezi aici. Am vrut ca restaurantul să fie un loc unde să ne adunăm toți, ca o familie, exact cum era acasă.

Cezar m-a ajutat atunci când nu aveam bani, când nu aveam ce mânca sau unde să stau cu copilul.A fost o perioadă foarte grea. Dacă nu era el, probabil m-aș fi întors în Nepal.
Acum, când mă gândesc la acele momente, mă emoționez foarte tare.

România mi-a oferit foarte mult – mi-a dat copilul, restaurantul, prietenii și o familie aici.
Am avut mulți oameni care m-au ajutat. Doamne-ajută pentru tot! Mulțumesc tuturor și României!

O sărbătoare a gusturilor

Pe masa lui Sujan ajung preparate pline de culoare și arome: orez cu legume, porc dulce-acrișor, mango murat, panipuri – gustarea acrișor-picantă specifică Nepalului – și tăiței aromați, făcuți din produse românești. Fiecare farfurie e o punte între două lumi: gustul autentic nepalez și ingredientele de la poalele Carpaților.

Prin pasiunea lui, Sujan aduce o parte din Himalaya în București și transformă fiecare masă într-o călătorie culinară spre Nepal – o poveste despre curaj, dor și recunoștință.