La„Vorbește Lumea”, Dan Cruceru adus în prim-plan un subiect esențial pentru orice părinte: timiditatea copiilor și rolul pe care îl joacă adulții în formarea încrederii de sine.
Dan Cruceru a subliniat faptul că timiditatea nu este o trăsătură permanentă sau un defect al copilului, ci o reacție formată în timp, adesea din modul în care părinții răspund greșelilor, inițiativelor sau emoțiilor copilului. Atunci când micuții sunt criticați constant, comparați cu alții sau privați de ocazia de a lua decizii, ei învață frica de a greși și, implicit, își pierd încrederea în propriile capacități.
Printre principalele comportamente care întrețin timiditatea se numără critica excesivă, lipsa recunoașterii, suprimarea inițiativei, luarea deciziilor în locul copilului și comparațiile cu alți copii sau frați. Toate aceste acțiuni aparent „educative” transmit, de fapt, mesaje negative care afectează imaginea de sine a copilului.
Un alt aspect important este etichetarea. Atunci când un copil este descris în mod repetat ca fiind „timid”, „fricos” sau „rușinos”, el ajunge să se identifice cu aceste etichete. În schimb, părinții ar trebui să-i ofere timp să se adapteze și să-i aprecieze progresele, oricât de mici ar fi.
Pentru a cultiva curajul, Cruceru recomandă un echilibru între libertate și siguranță. Copilul are nevoie să greșească pentru a învăța, să fie încurajat atunci când reușește și să simtă că este acceptat chiar și atunci când nu îi iese ceva. Prin aprecierea efortului, prin oferirea de opțiuni și prin implicarea lui în decizii potrivite vârstei, părinții îi pot stimula autonomia și stima de sine.
Totodată, normalizarea greșelii ca parte din procesul de învățare este un pas esențial. Fiecare experiență trebuie privită ca o oportunitate de creștere, nu ca un eșec.
VEZI VIDEO ATAȘAT
FOTO: PROTV
