Emisiuni
Vorbește Lumea
După 35 de ani de dependență, Mirela Oprișor rupe tăcerea: victoria uriașă care i-a schimbat complet viața „Aspirinei” din Las Fierbinți: "E ca un divorț"

După 35 de ani de dependență, Mirela Oprișor rupe tăcerea: victoria uriașă care i-a schimbat complet viața „Aspirinei” din Las Fierbinți: "E ca un divorț"

Citeste mai mult despre: mirela oprisor,

Publicat 18. 2. 2026

Adaugă PRO TV ca sursă preferată în Google

Cunoscută drept Aspirina din Las Fierbinți, Mirela Oprișor a povestit la Vorbește lumea despre una dintre cele mai importante victorii din viața sa personală: renunțarea la fumat după 35 de ani de dependență.

Dincolo de carieră, roluri și filmări, actrița a adus în prim-plan o reușită care ține de voință, conștientizare și schimbare profundă.

O dependență care i-a influențat viața

Pentru Mirela Oprișor, fumatul nu era un simplu obicei, ci un element central al rutinei zilnice. Timp de peste trei decenii, țigara a făcut parte din fiecare etapă a zilei: diminețile începeau cu ea, vacanțele erau organizate în funcție de locurile unde se putea fuma, iar ieșirile la restaurant sau întâlnirile sociale erau automat asociate cu acest gest.

Actrița a recunoscut că dependența îi organiza programul și deciziile, iar acest lucru a devenit evident abia în momentul în care a decis să se oprească. Conștientizarea faptului că un obicei ajunsese să-i conducă viața a fost un prim pas important către schimbare.

Momentul care a declanșat schimbarea

Decizia de a renunța nu a venit treptat, ci brusc, într-un context emoțional puternic. O experiență trăită într-un cadru medical, în timp ce se ocupa de starea de sănătate a tatălui său, a determinat-o să privească altfel consecințele pe termen lung ale fumatului.

În aceeași zi, a hotărât să încheie definitiv acest capitol. Și mai important, soțul ei a ales să îi fie alături în acest demers, renunțând la rândul său. Sprijinul reciproc a contat enorm în primele zile, când tentația și obișnuința erau încă foarte puternice.

Mirela Oprișor: E o mare realizare pentru mine. (...)Nu doar că mi-a influențat-o. Efectiv, îmi conducea viața. Fumatul mi-a condus viața tot timpul. Totul era în funcție de țigară. Mă duc acolo, pot să fumez? Când plecam în vacanță, vila sau hotelul trebuiau neapărat să aibă balcon, să se poată fuma pe terasă.

Și e un detaliu foarte amuzant acum pentru mine: de fiecare dată când mergeam la o terasă, la un restaurant sau la un party, aveam impresia că sunt singura fumătoare de acolo. Mă simțeam prost când aprindeam țigara, se uita lumea în jur, îi afumam… Iar acum toată lumea fumează și eu sunt singura nefumătoare. Cum e posibil?

Hai să ne înțelegem: am fost genul de fumătoare… nu fumătoare, bolnavă de fumat. Era o extensie a mea. Era o dependență foarte gravă, patologică, aș putea spune. Mă culcam noaptea cu gândul să mă trezesc dimineața ca să fumez o țigară, pentru că abia așteptam. Era „iubirea” mea, ca să zic așa. Foarte trist.

Mi-a condus toată viața acest viciu. Și acum realizez asta, dar încă sunt furioasă. E ca după un divorț. Încă nu am ajuns la nivelul la care să-mi fie indiferent. Încă visez. Am visat acum două seri că furam un pachet de țigări de la cineva și îi spuneam bărbatului meu: «Uite, am furat țigări». Incredibil.

Ne-am lăsat împreună, într-o joi. M-a ajutat enorm faptul că și soțul meu a renunțat.

Tata era foarte bolnav – între timp s-a prăpădit. Eram la medic să îi iau tratamentul, pentru că nu mai era transportabil. Acolo am întâlnit o doctoriță foarte tânără, în jur de 30 de ani. O fată extraordinară. A început să vorbească frumos, apoi s-a uitat în dosarul tatălui și m-a întrebat dacă fumez.

Nu mi-a ținut teorii. Nu mi-a făcut morală. A fost doar o reacție, o mimică, o tăcere care m-a făcut să mă gândesc. Pe mine nu m-a convins nimeni niciodată cu discursuri. Nu m-am lăsat nici în sarcină. Dar liniștea aceea m-a panicat.

După 35 de ani, am ieșit de la oncologie, l-am sunat pe soțul meu și i-am spus: «Vin acasă, îmi fac o cafea la ibric, fumez două țigări și gata». Și el a zis: «Mă bag și eu». Și asta a fost.

Nu-mi vine să cred că am fost capabili de așa ceva.

Am avut și exemple în jur. Oana Pellea, pe care am cunoscut-o și fumătoare, și nefumătoare, a fost pentru mine un model. S-a lăsat după mulți ani și m-am gândit mereu că, dacă ea a putut, ar trebui să pot și eu. Am vrut să o urmez în acest demers, dar mult timp nu am reușit.

Sevrajul și provocările reale

Reușita nu a fost lipsită de dificultăți. Mirela Oprișor a vorbit deschis despre perioada de sevraj, descriind-o ca pe o etapă intensă și solicitantă. Au existat momente de nervozitate, insomnii, neliniște și schimbări fizice, inclusiv fluctuații de greutate.

Important este faptul că nu a minimalizat dificultatea procesului. Dimpotrivă, a subliniat că renunțarea la nicotină este o luptă reală, comparabilă cu alte dependențe, și că nu există o rețetă universală. Fiecare persoană are propriul ritm și propriile provocări.

Cu toate acestea, actrița a ales să rămână consecventă. A început să facă mai multă mișcare, să fie atentă la alimentație și să își construiască noi rutine, mai sănătoase, care să înlocuiască vechile reflexe.

Schimbări vizibile și o nouă perspectivă

După luni de abstinență, beneficiile au început să devină evidente. Mirela Oprișor a remarcat diferențe clare în ceea ce privește mirosul, respirația și starea generală. Lucruri pe care înainte nu le percepea — precum mirosul persistent al fumului pe haine sau în spațiile închise — au devenit acum evidente.

Mai mult decât atât, a apărut o formă de claritate și o satisfacție interioară legată de faptul că a reușit să ducă până la capăt o decizie atât de importantă. Pentru cineva care a fumat 35 de ani, fiecare lună fără țigară reprezintă o victorie concretă.

O reușită dincolo de scenă

În paralel cu filmările pentru Las Fierbinți, unde a reluat munca alături de echipă, actrița trăiește și această transformare personală. Chiar și în teatru a ales să elimine țigările din spectacolele sale, pentru a nu-și pune la încercare voința.